Finantarea sportului romanesc si ajutorul de stat (punct de vedere)

Finantarea sportului romanesc si ajutorul de stat (punct de vedere)

Tags : ajutorul de stat finanatare sport

Deşi pentru unii este foarte clară problema finanţarii sportului în România, pentru alţii este încă o problemă nerezolvată.

Urmare a solicitărilor numeroase din partea membrilor Asociaţiei Politici Noi ale Sportului în România dar şi a unor autorităţi deliberative privind posibilitatea cofinanţării calendarelor structurilor sportive cu personalitate juridică (indiferent de forma de organizare), am înaintat către Consiliul Concurenţei solicitarea de a răspunde şi acorda un punct de vedere care să rezolve această situaţie.

Pe fondul discuţiilor interminabile pe tema ,,banului public’’ în sport, vă propun astăzi un punct de vedere al APNSR care ar trebui să rezolve această temă sensibilă care a condus la dispariţia unor echipe emblematice la nivelul unor comunităţi în care aceste sporturi reprezentau o tradiţie.

Analizând prevederile din TFUE, SECȚIUNEA 2, AJUTOARELE DE STAT, Articolul 107, întelegem că ,,cu excepția derogărilor prevăzute de tratate, sunt incompatibile cu piața internă ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre.’’.

I: Ce este ajutorul de stat?

R: Articolul 107(1) din Tratatul CE stabileşte criteriile ce trebuie îndeplinite, cumulativ, pentru a ne afla în prezenţa unei măsuri de natura ajutorului de stat, şi anume:

• favorizează anumite întreprinderi sau producţia anumitor bunuri,
• este acordat de stat sau din resurse de stat,
• distorsionează sau ameninţă să distorsioneze concurenţa,
• afectează comerţul între Statele Membre.

Dacă este absolut sigur că una sau mai multe din aceste condiţii nu este/nu sunt îndeplinită/e, nu sunt implicate elemente de ajutor de stat.

I: Ce este o întreprindere?

R: O întreprindere este o entitate angajată în activităţi comerciale. Acest lucru înseamnă că oferă bunuri sau servicii pe o anumită piaţă. Ceea ce este important este activitatea entităţii şi nu statutul acesteia. Aşadar, o companie caritabilă, non-profit sau un departament al Guvernului pot fi considerate întreprinderi dacă sunt implicate în activităţi comerciale.

I: Care sunt regulile care guvernează ajutorul de stat? Unde pot fi găsite?

R: La nivel naţional, principalul act legislativ este Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 77/20014 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 893 din 09 decembrie 2014, aprobată şi modificată prin Legea nr. 20 din 06 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 160 din 06 martie 2015.

România aplică direct legislaţia comunitară relevantă în domeniul ajutorului de stat (Regulamente, Comunicări etc.). De asemenea, jurisprudenţa CEJ şi CFI se aplică în mod direct.

La nivel comunitar, principala legislaţie este reprezentată de articolele 87 – 89 din Tratatul CE, forma actualizată; articolul 36 – ex 42 agricultură; articolul 73 – ex 77 transport; articolul 86 (2) SIEG (Servicii de Interes Economic General); articolele 4c şi 95 din Tratatul CECO (Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului).

Regulile şi interpretarea lor sunt stabilite atât de jurisprudenţa CEJ, cât şi  de legislaţia comunitară secundară – Cadre comunitare, Directive, Comunicări şi Instrucţiuni referitoare la modul în care se aplică articolele din Tratat diferitelor forme de ajutor de stat, ca de exemplu măsurile fiscale, şi diferitelor obiective pentru care se acordă sprijinul. Anumite reguli se referă la anumite sectoare, ca de exemplu regulile speciale aplicabile industriei auto, construcţiei de nave, siderurgiei. Alte reguli se referă la ajutoare cu obiectiv „orizontal”, care nu sunt specifice unui anumit sector, ca de exemplu ajutoarele pentru C&D&I, pentru IMM–uri, formare profesională. Regulile sectoriale prevalează asupra celor orizontale – acestea adaugând restricţii.

I: Cum identificăm un ajutor de stat?

R: Câteva mituri care trebuie spulberate:

Finanţarea publică şi ajutorul de stat nu reprezintă unul şi acelaşi lucru, adică finanţarea publică nu reprezintă în mod necesar un ajutor de stat. Faptul că sunt implicate fonduri publice nu reprezintă o condiţie suficientă pentru ca o măsură să fie ajutor de stat.

Beneficiarul poate fi persoană juridică de drept public, privat sau un Parteneriat Public Privat (PPP). Pentru a vorbi de ajutor de stat, trebuie sa fie implicat un beneficiu, acordat din resurse de stat unei entităţi economice care activează într-un domeniu de activitate în interiorul UE. Entitatea nu trebuie neapărat să fie implicată ea însăşi în comerţul cu Statele Membre. Problema este dacă activitatea derulată se efectuează şi în cadrul comerţului dintre Statele Membre, cum ar fi de exemplu asigurările, construcţiile, sistemul bancar. In prezent există foarte puţine activităţi care nu sunt efectuate şi între Statele Membre şi care nu afectează concurenţa. Dacă entitatea nu derulează o activitate economică, nu este vorba de ajutor de stat din punctul de vedere al acestor reguli.

După parcurgerea informaţiilor de mai sus împărtăşite chiar de Consiliul Concurenţei pe site-ul oficial,  întelegem că finanţarea activităţilor sportive NU intră în categoria ajutoarelor de stat, pentru că:

1. Activităţile sportive în Romania sunt organizate şi desfăşurate în cea mai mare proporţie de către structuri sportive de drept public sau privat, nonprofit şi făra scop patrimonial, neintrând în categoria ,,întreprinderilor sau a producerii anumitor bunuri care să afecteze schimburile comerciale dintre statele membre’’;
2. Aceste structuri sportive nu desfăşoară activităţi economice, nu produc bunuri care să intre în competiţie pe piaţa europeană, nu înregistrează profit. In cazul structurilor de drept public, sumele financiare necheltuite rămase la sfârşitul exerciţiului anului fiscal sunt virate la bugetul de stat. În cazul structurilor sportive de drept privat, sumele financiare necheltuite sunt înregistrate ca ,,excedent financiar’’ şi sunt alocate anului fiscal următor.
3. În cazul structurilor sportive de drept privat, care desfăşoară activităţi economice, sunt plătitoare de TVA, au evidenţiată în contabilitate separat această activitate, supunându-se legislaţiei în vigoare iar profitul înregistrat este obligatoriu alocat activităţii sportive. În cazul în care sunt accesate fonduri publice pentru activitatea sportivă, acestea sunt evidenţiate în contabilitate separat şi se supun legislaţiei în vigoare şi/sau normelor financiare stabilite de autoritatea deliberativă.
4. În accepţiunea noastră, singura formă de organizare care intră sub incidenţa acestor prevederi, sunt structurile sportive de tip SA (societăţi sportive pe acţiuni) care au ca ramură de sport fotbalul, care activeaza în Liga 1- competiţie organizată de Liga Profesionistă de Fotbal, care evidenţiază în contabilitate jucătorii/sportivii legitimaţi ca ,,bunuri’’ cu valoare contabilă şi care înregistrează la sfârşitul anului fiscal în bilanţul contabil profit şi pierdere.

Deasemenea este foarte important să întelegem definiţia sportivului profesionist precum şi cea a cadrului organizatoric în care sportul este profesionist sau amator.

În conformitate cu prevederile  Art. 14 din Legea 69/2000: (1) În condiţiile legii şi în conformitate cu prevederile cuprinse în statutele şi regulamentele federaţiilor sportive naţionale şi internaţionale, sportivii de performanţă pot fi:

a)amatori;

b)profesionişti.

(2)Sportivul profesionist este cel care pentru practicarea sportului respectiv îndeplineşte următoarele condiţii:

a)are licenţa de sportiv profesionist;

b)încheie cu o structură sportivă, în formă scrisă, un contract individual de muncă sau o convenţie civilă (Contract de Activitate Sportivă mai nou conform prevederilor OUG 38/2017) în condiţiile legii.

(2.1.) Cluburile, asociaţiile sportive şi sportivul profesionist se obligă prin contractul încheiat între părţi să respecte prevederile specifice din normele, regulamentele federaţiilor sportive naţionale şi, după caz, ale ligilor profesioniste din ramura de sport respectivă şi care au ca obiect activitatea de selecţie, pregătirea, performanţa şi participarea la competiţii interne şi internaţionale.

(3)Sportivului profesionist, care a încheiat cu o structură sportivă o convenţie civilă (CAS n.a.), i se asigură, la cerere, participarea şi plata contribuţiei la un sistem de pensii, public şi/sau privat, în condiţiile legii.

(4)Licenţa de sportiv profesionist se obţine în conformitate cu procedurile prevăzute în statutele şi în regulamentele federaţiilor sportive naţionale.

(5)Sportivii străini pot desfăşura activitate ca sportivi profesionişti la o structură sportivă din România, în baza permisului de muncă eliberat în condiţiile legii.

Deasemenea la ART. 31 din Legea/69/2000 sunt stabilite condiţiile de organizare a cluburilor sportive profesioniste:

(1) Cluburile sportive profesioniste sunt structuri sportive organizate ca asociaţii fără scop patrimonial sau societăţi comerciale sportive pe acţiuni, care au obţinut licenţa din partea federaţiei sportive naţionale, emisă în conformitate cu statutele şi regulamentele federaţiilor internaţionale pe ramura de sport.

(2) Cluburile sportive profesioniste se organizează pentru una sau mai multe ramuri sportive.

(3) Cluburilor sportive profesioniste, organizate ca asociaţii fără scop patrimonial, li se aplică regimul juridic al acestui tip de asociaţii, iar cluburilor sportive profesioniste, organizate ca societăţi sportive comerciale pe acţiuni, li se aplică regimul juridic al societăţilor comerciale, cu particularităţile din prezenta lege (Legea 69/2000).

(5) Pot fi acţionari ai societăţilor comerciale pe acţiuni persoane fizice şi juridice române, precum şi persoane fizice şi juridice străine. Participarea persoanelor fizice şi juridice străine la capitalul social al cluburilor sportive profesioniste nu va depăşi 49% din totalul acţiunilor.

(6) Nici o persoană fizică sau juridică dintre cele menţionate la alin. (5) nu poate deţine acţiuni din capitalul social, în mod simultan, la două sau mai multe societăţi comerciale sportive pe acţiuni de la aceeaşi ramură de sport.

(7) Statutul societăţilor comerciale sportive pe acţiuni nu va putea cuprinde nici o altă limitare pentru libera transmitere a acţiunilor.

Foarte important de reţinut ca legea educaţiei fizice şi sportului la CAP. 6 Ligile profesioniste, stabileşte foarte clar la ART. 42, următoarele:

(1) Ligile profesioniste sunt structuri sportive constituite prin asocierea cluburilor sportive profesioniste pe ramuri de sport.

(2) Potrivit prezentei legi, ligile profesioniste sunt persoane juridice de drept privat, autonome, neguvernamentale, apolitice şi fără scop lucrativ.

(3) Dobândirea personalităţii juridice se face în condiţiile legii.

(4) Ligile profesioniste, ca structuri sportive subordonate federaţiilor sportive naţionale, îşi desfăşoară activitatea în baza statutelor şi regulamentelor proprii.

(5) Statutele ligilor profesioniste se aprobă de adunările generale şi se avizează în mod obligatoriu de federaţiile sportive naţionale şi de Agenţia Naţională pentru Sport.

(6) Înfiinţarea ligilor profesioniste ca structuri sportive şi dobândirea personalităţii juridice se fac în condiţiile legii, în baza acordului federaţiei sportive naţionale corespunzătoare şi a avizului obligatoriu al Ministerului Tineretului şi Sportului.

(7) Pentru o ramură de sport se poate constitui o singură ligă naţională profesionistă. Prin excepţie, se pot înfiinţa ligi profesioniste, pe niveluri competiţionale, în cadrul aceleiaşi ramuri de sport.

(8) Înfiinţarea de ligi profesioniste sau modificarea statutelor şi a actelor constitutive ale acestora, fără respectarea prevederilor alineatelor precedente, este nulă de drept.

(9) Ligile profesioniste au următoarele atribuţii:

1. a) organizează competiţia oficială profesionistă în ramura de sport respectivă şi la nivelul stabilit de federaţia sportivă naţională;
2. b) controlează şi exercită puterea disciplinară asupra membrilor, în limitele stabilite de prezenta lege şi de federaţia sportivă naţională corespunzătoare;
3. c) negociază şi încheie contractele colective de muncă, conform legii;
4. d) alte atribuţii acordate de federaţiile sportive naţionale corespunzătoare, în sensul lit.a;

Din punctul nostru de vedere, în România, singurii sportivi care sunt licenţiati ca sportivi profesionişti sunt cei care practică ramura de sport fotbal, care sunt licenţiati şi activează în competiţia organizată de LPF denumita Liga I la fotbal.

Liga Profesionista de Fotbal nu poate acorda licentă de sportiv profesionist decât sportivilor care activeaza la nivelul Ligii 1.

1. Transferul şi legitimarea sportivilor la structurile sportive de drept public şi de drept privat (la toate ramurile sportive inclusiv la cele profesioniste stabilite prin H.G. dar neorganizate în formatul profesionist – box, volei, baschet, handbal, rugby şi fotbal cu excepţia cazului expus la pct. d), se efectuează în conformitate cu Regulamentele Federaţiilor Naţionale pe ramură de sport, achitându-se taxe de formare, legitimare şi transfer aprobate de Consiliile de Conducere/Consiliile de Administratie/Adunările Generale. Taxele au o valoare fixă, sunt egale pentru toţi membrii, sunt stabilite pe durata unui sezon competiţional cel puţin şi nu sunt purtătoare de TVA sau impozite.

1. Deasemenea întelegem că, în conformitate cu prevederile OUG 38/2017, în cazul în care autorităţile deliberative aprobă finanţarea structurilor sportive indiferent de forma sa de organizare în baza unui regulament de finanţare propriu aprobat, respectând principiile transparenţei şi egalităţii de şanse, nu încalcă prevederile TFUE în ceea ce priveşte acordarea ajutoarelor de stat.

În încheiere, trebuie înţeles contextul în care sunt organizate şi se desfăşoară activităţile sportive în Romania. In Legea 69/2000 la  TITLUL I,  Dispoziţii generale, avem explicaţiile privind ,, reglementarea, organizarea şi funcţionarea sistemului naţional de educaţie fizică şi sport’’.

În sensul acestei legi, ,,prin educaţie fizică şi sport se înţelege toate formele de activitate fizică menite, printr-o participare organizată sau independentă, să exprime sau să amelioreze condiţia fizică şi confortul spiritual, să stabilească relaţii sociale civilizate şi să conducă la obţinerea de rezultate în competiţii de orice nivel.

La art. 2 pct.    (1),, Educaţia fizică şi sportul sunt activităţi de interes naţional sprijinite de stat.’’ iar în continuare la pct.ul  (2) ,,Statul recunoaşte şi stimulează acţiunile organizatorice şi de promovare a educaţiei fizice şi sportului, desfăşurate de autorităţile administraţiei publice şi, după caz, de organismele neguvernamentale de profil în învăţământ, în structuri ale apărării naţionale, ordinii publice, siguranţei naţionale, în sănătate, în societăţi comerciale, precum şi în alte sectoare ale vieţii sociale, potrivit reglementărilor legale.’’

 …..

    (4) Statul garantează exercitarea funcţiilor sectorului public şi ale sectorului particular în domeniile educaţiei fizice şi sportului, în conformitate cu principiile colaborării responsabile dintre toţi factorii interesaţi.

    (5) Practicarea educaţiei fizice şi sportului este un drept al persoanei, fără nici o discriminare, garantat de stat. Exercitarea acestui drept este liberă şi voluntară şi se realizează independent sau în cadrul structurilor sportive asociative.

    (6) Statul recunoaşte şi garantează persoanei fizice şi juridice dreptul la libera asociere în scopul constituirii structurilor sportive.

 ART. 3 (1) Autorităţile administraţiei publice, unităţile şi instituţiile de învăţământ, instituţiile sportive, precum şi organismele neguvernamentale de profil au obligaţia să sprijine sportul pentru toţi şi sportul de performanţă şi să asigure condiţiile organizatorice şi materiale de practicare a educaţiei fizice şi sportului în comunităţile locale.

Pentru a înţelege mai bine aceasta problemă a ajutoarelor de stat, trebuie clarificate următoarele:

1. Cu excepţia fotbalului din Liga I, nu avem organizată o alta ramură sportivă în sistem profesionist, cu toate că prin Hotărâre de Guvern avem definite condiţiile de organizare şi desfăşurare pentru 6 sporturi profesionite!
2. Chiar dacă sunt finanţate integral sau parţial din fonduri publice, structurile sportive care nu desfăşoara o activitate economică, nu intră sub incidenţa ajutoarelor de stat! Acestea nu inregistrează profit! Sunt nonprofit, fara scop patrimonial, de utilitate publica! Educaţia Fizică şi Sportul sunt activităţi de interes naţional sprijinite de stat. Statul recunoaşte şi stimulează acţiunile organizatorice şi de promovare a educaţiei fizice şi sportului, desfăşurate de autorităţile administraţiei publice şi, după caz, de organismele neguvernamentale de profil în învăţământ, în structuri ale apărării naţionale, ordinii publice, siguranţei naţionale, în sănătate, în societăţi comerciale, precum şi în alte sectoare ale vieţii sociale, potrivit reglementărilor legale. Statul garantează exercitarea funcţiilor sectorului public şi ale sectorului particular în domeniile educaţiei fizice şi sportului, în conformitate cu principiile colaborării responsabile dintre toţi factorii interesaţi.

3. Legislaţia stabileşte foarte clar diferenţa dintre un sportiv amator si unul profesionist. De exemplu Cristina Neagu nu este un sportiv profesionist. Este un sportiv amator cu contract. C.S.M. Bucureşti nu este un club profesionist. Este o structura sportiva de drept public care nu desfăşoara activităţi economice. Handbalul nu este organizat ca sport profesionist în Romania pentru ca Liga Profesionistă de Handbal nu este activă, nu are o competiţie oficială, nu acordă licenţe de sportiv profesionist! În această categorie sunt şi celelalte sporturi: baschet, volei, rugby şi box. In fotbal, au fost explicate mai sus condiţiile specifice ale acestui sport şi cand putem vorbi de fotbal profesionist.
4. Tot în aceeasi categorie putem spune ca sunt şi teatrele sau circul respectiv grădinile zoologice. Probabil sunt si alte exemple dar acesta este cel mai bun, avand similitudini clare. Angajatii acestora, primesc salarii din finanţarea de la buget şi din veniturile proprii obţinute, ca şi CSM Bucureşti dealtfel. Pentru ca organizeaza spectacole şi vând bilete, nu putem spune ca acestea primesc ajutoare de stat!

Constantin Căliman