Author Archives: Constantin Caliman

Sportul romanesc la rascruce! Stiti cate fete ca Nadia Comaneci ,,mor” in Romania pentru ca sistemul nu mai este in stare sa le descopere!? Dar cati de Gheorghe Hagi?

Tags : politici sport in Romania proiect modificare legea 69/2000 strategie educatie fizica si sport

Urmeaza o saptamana importanta pentru sportul romanesc.

Pe de o parte, avem plecarea delegatiei Romaniei la Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro, eveniment major in sportul mondial, care va da la sfarsitul lunii august ierarhia in lume a celor mai mari puteri sportive, moment de evaluare a valorii sportului romanesc in comparatie cu celelalte state.

Pe de alta parte, poate mai putin vizibil dar cu siguranta nu mai putin important, vom avea dezbaterea finala pe tema proiectului de modificare a Legii 69/2000 (Legea Educatiei Fizice si a Sportului).

Sportul romanesc, prin proiectul de modificare legislativa propus de MTS, se afla la o mare rascruce. Din pacate, nu la rascrucea asteptata de atatia ani de miscarea sportiva din Romania: o strategie nationala pentru cel putin 4-5 cicluri olimpice, o reorganizare a sportului astfel incat sportul scolar si universitar sa devina baza piramidei sportului romanesc, o finantare sanatoasa si parghii lucrative care sa permita dezvoltarea.

Ca sa sintetizez, proiectul legislativ, nu rezolva nici pe departe problema sportului romanesc dar ,,are meritul” de a aduce in discutie doua modificari care vor afecta grav un sistem aflat intr-un colaps evident:

1. arunca lumea sportului si federatiile nationale intr-un razboi nedorit, in care unele federatii sunt considerate ,,mai importante” decat altele, incalcand flagrant drepturile conferite de legislatia internationala, respectiv dreptul la egalitatea de sanse si dreptul la exprimare;
2. scoaterea capitolului ,,cheltuieli salariale” de pe lista cheltuielilor eligibile din fondurile publice, ar conduce la o disparitie a mai mult de 80% din cluburile sportive care duc greul in competitiile nationale de seniori.

Referitor la celelalte modificari propuse, mi-am prezentat un punct de vedere  factorilor de analiza si decizie, dar si intr-un material publicat pe site-ul politicisport.ro pentru opinia publica.

In ceea ce priveste impartirea federatiilor in ,,federatii sportive nationale” si ,,federatii sportive”, doua categorii care sa separe clar ramurile sportive in ramuri mai importante si finantate de catre statul roman si ramuri mai putin importante, recunoscute dar nefinantate de statul roman, nu rezolva cu nimic problemele cu care se confrunta sportul romanesc. Mai degraba, le acutizeaza.

Problema in Romania nu este numarul mare de federatii sportive nationale ci numarul mic de practicanti.

Daca vom intelege aceasta stare de fapt si vom recunoaste acest adevar trist, vom reusi sa plecam de la o realitate care, vrem-nu vrem, ne deranjeaza, dar trebuie rezolvata reasezand sportul scolar si universitar la baza piramidei sportului romanesc.

Daca admitem ca reper, ca masa critica (masa de selectie pentru sportul de performanta romanesc) o constituie cei 3,2 milioane de elevi din mediul preuniversitar si cei aproximativ 500.000 de studenti din mediul universitar, atunci cifrele din tabelul de mai sus nu au nevoie de nici un comentariu.

În anul școlar 2014-2015 în sistemul de învățământ preuniversitar funcționează 68 cluburi sportive cu personalitate juridică, 65 de unități de învățământ care au în structura lor secții de club sportiv școlar, 34 colegii și licee cu program sportiv și 100 unități de învățământ care au clase cu profil sportiv. În aceste unități de învățământ se pregătesc pentru marea performanță cca 75.000 de elevi sportivi, din care doar 12.203 elevi sportivi legitimati in cadrul Cluburilor Sportive Scolare, Palate ale Copiilor, Licee cu Program Sportiv adica ai Ministerului Educatiei Nationale si Cercetarii Stiintifice, diferenta fiind sportivi legitimati la alte structuri sportive.

Tot in acelasi an regasim in sistemul universitar un numar de 28 de cluburi sportive universitare cu 4.466 de sportivi legitimati din care 2.407 seniori (nu toti studenti) si 2.059 juniori.

Putem constata ca, din totalul de 243.375 sportivi legitimati in Romania avem 30.81% sportivi elevi si 0.98% sportivi studenti.

Acestia reprezinta din masa critica avuta la dispozitie:

• 2.34% elevi sportivi dintr-un total de 3.200.000 elevi in mediul preuniversitar;
• 0.48% studenti sportivi dintr-un total de 500.000 studenti din mediul universitar;

Trebuie inteles, ca performanta sportiva este rezultanta unei educatii in timp, nu vine intamplator si accidental ci in urma aplicarii unor criterii de selectie pe o masa critica cat mai mare, intr-un sistem organizatoric care sa promoveze educatia prin sport si imbunatatirea starii generale de sanatate. Vreau sa subliniez acest lucru si sa evitam sa interpretam investitiile in sportul scolar si universitar ca o investitie in sportul de performanta!

Recunoasterea acestei mari probleme cu care se confrunta sportul romanesc va conduce la o reasezare a sistemului pe noi fundamente!

Lipsa performantelor sportive nu este grava! Grava este starea generala de sanatate precara a natiunii, riscurile la care ne supunem intr-un mediu nesanatos si care ne confera ,,dreptul” de a spune cu tristete, ca avem un sistem nefunctional si bolnav!

Sportul in Romania traieste intr-un cerc vicios:

1. Numarul mic de practicanti conduce la o calitate slaba a spectacolului sportiv;
2. Calitatea slaba a spectacolului sportiv conduce la arene sportive goale;
3. Arenele sportive goale nu sunt si nu vor fi niciodata interesante pentru sponsori si oamenii de marketing, din aceasta cauza nici nu vor fi mediatizate suficient si nici transmise tv;
4. Nemediatizate, evenimentele sportive sunt neinteresante pentru dezvoltatorii de servicii, producatorii de echipament sportiv, ticketing ul inexistent, turismul sportiv deasemenea, toate conducand sportul pe unul din ultimile locuri in clasamentul prioritatilor pentru parinti si copiii acestora;
5. Un sistem slab organizat devine ,,neinteresant” iar numarul de practicanti de activitati fizice organizate va fi din ce in ce mai mic;
6. Numarul mic de practicanti conduce intotdeauna la o calitate slaba a spectacolului sportiv;

Cine trebuie sa construiasca un sistem atractiv, interesant si cu posibilitati multiple de dezvoltare? Statul roman prin toate structurile lui functionale inca! Adica NOI!

Numarul mic de practicanti (masa critica mica de selectie) scade posibilitatea de a reusi sa fie selectionati si indrumati spre sportul de performanta alti Gheorghe Hagi, Nadia Comaneci, Ilie Nastase sau Ion Tiriac, ,,moaste sportive” cu care tot ne ,,laudam” si am reusit sa fim recunoscuti in lume, dar in memoria si respectul carora nu suntem in stare sa mai facem nimic! Stiti cate fete ca Nadia Comaneci ,,mor sportiv” in Romania pentru ca sistemul nu mai este in stare sa le descopere!? Dar cati de Gheorghe Hagi?

In concluzie, impartirea federatiilor sportive in doua categorii nu rezolva problema grava de fond ci acutizeaza unele dispute care nu isi au rostul, vis a vi de ideea  ,,care sport este mai important decat altul”?

Finantarea sportului romanesc trebuie sa se faca transparent, fara implicarea politicului in actul managerial sportiv, dupa un Regulament de Finantare stabilit in functie de Strategia Nationala pentru Sport si Tineret in Romania pentru perioada 2016_2032. Regulamentul de Finantare trebuie stabilit de catre MTS impreuna cu Federatiile Sportive Nationale.

Strategia Nationala de Dezvoltare  a Sistemului de educatie Fizica si Sport in Romania, trebuie stabilita cat mai curand, aprobata de catre Parlament impreuna cu un Plan desfasurat de actiuni pentru reorganizarea sportului in Romania, astfel incat oricine ar veni la guvernare sa nu poata sa il modifice major. Primii pasi trebuie efectuati inainte de inceperea anului scolar 2016-2017 si a anului universitar care tocmai bat la usa. Pentru aceasta, este nevoie de vointa politica si de o asumare a unui proiect national de reorganizare si finantare a sportului romanesc care sa includa un REGULAMENT ORGANIZARE SI DESFASURARE ACTIVITATE ASS.

Cealalta propunere de a scoate capitolul ,,cheltuieli salariale” de pe lista cheltuielilor eligibile din fondurile publice, mentionam mai sus ca ar conduce la  disparitia a mai mult de 80% din cluburile sportive care duc greul in competitiile nationale de seniori.

Mare parte din cluburile sportive care activeaza in ligile/campionatele superioare in Romania sunt finantate din bani publici. Daca nu stiti, va reamintesc ca in anul 2015 au disparut echipele de handbal, volei si rugby din Constanta tocmai din cauza ca, la un control al Curtii de Conturi s-a constatat ca neeligibila cheltuiala salariala iar fondurile obtinute de la Consiliul Judetean si Consiliul Local trebuiau alocate doar pentru capitolele de cheltuieli legate de activitate (cazare, masa, transport, echipament sportiv). Aceste fonduri au fost obtinute prin proiecte de finantare aprobate de catre administratiile publice locale si alocate unor cluburi infiintate si organizate in baza Legii 69/2000 cu completarile ulterioare si OG 26/2000. Tot in anul 2015 s-a modificat Legea 69/2000 si a fost introdus ca si capitol eligibil, cheltuiala salariala din banii publici.

Scoaterea acestei modificari legislative obtinute in anul 2015, nu ar face altceva decat sa conduca la imposibilitatea derularii unor contracte aflate in curs, blocarea unor competitii, depunerea de memorii la comisiile de specialitate ale federatiilor sportive nationale, slabirea campionatelor prin disparitia unor sportivi valorosi care automat vor migra in campionate din alte tari unde sunt platiti la timp si bine.

Deasemenea, aceasta initiativa ar incalca flagrant dreptul la exprimare si egalitatea de sanse!

De ce afirm asta?

Tot in Romania, o mare parte dintre cluburile sportive sunt finantate…surpriza, tot din bani publici: cluburile sportive departamentale aflate in subordinea MTS, cluburile sportive departamentale aflate in subordinea MAPN (CSA Steaua Bucuresti), MAI (CS Dinamo Bucuresti), Ministerul Transporturilor (CS Rapid Bucuresti), CSM urile cluburile sportive municipale – institutii publice aflate in subordinea Consiliilor Locale/Consiliul General al Municipiului Bucuresti, Cluburile Sportive Universitare/Cluburile Sportive Scolare/alte unitati de invatamant cu profil sportiv aflate in subordinea Ministerului Educatiei Nationale si Cercetarii Stiintifice. Toate aceste structuri sportive nu obtin finantare pe baza de proiecte aprobate sau nu de catre administratiile locale si/sau centrale, ci au bugete aprobate/alocate ca institutii publice subordonate.

Drama pe care o traieste sportul romanesc din acest punct de vedere este ca, unii ,,sunt mai egali decat altii”!

Daca propunerea de a scoate ca si cheltuiala eligibila, cheltuiala salariala din fondurile publice, se refera deopotriva la toate cluburile sportive din Romania indiferent de forma de organizare si functionare, ar rezolva problema egalitatii de sanse, atunci ar trebuie gandit un proiect pentru o perioada de tranzitie, de 2-3 sezoane competitionale, perioada in care ar trebui consolidate parghii (o lege a sponsorizarii atractiva atat pentru sponsori cat si pentru structurile sportive) astfel incat nimeni sa nu fie afectat. Dar daca aceasta propunere este facuta doar pentru structurile sportive organizate in baza Legii 69/2000 si OG 26/2000 care obtin finantare pe baza de proiecte si aprobate de catre Consiliile Locale/Judetene, aceasta ar constitui o mare nedreptate si o idee neinspirata!

Peste tot in lume exista finantare de la stat, de la administratii centrale si locale (Rusia, Polonia, Ungaria, Spania, Germania, Danemarca, Norvegia, Suedia, Statele Unite ale Americii, Canada, etc.). Cei mai multi bani/cap de locuitor sunt investiti conform datelor statistice in tarile nordice (Suedia, Norvegia, Danemarca) unde se ajunge la aproximativ 65 euro/cap de locuitor.

Dezvoltarea sistemului educaţiei fizice şi a sportului conduce implicit la crearea de noi locuri de muncă şi dezvoltare economică. Este necesară încurajarea unei culturi de masă în privinţa participării la activităţi fizice şi competiţii sportive, cu o ţintă de participare de 40-45% din populaţie. Acest deziderat trebuie pus în contextul mai larg al unui parteneriat între autoritatea guvernamentală, sectorul privat şi organizaţiile neguvernamentale şi de voluntari.

Sa strici ceva functional, este usor! Sa construiesti ceva durabil este greu, dar nu imposibil!

Prin experienta mea acumulata in managementul sportiv si in administratia publica, consider fara echivoc, ca vremea vorbelor goale aruncate in vant a trecut. Este momentul faptelor!

Romania are nevoie de un proiect national de reorganizare a sportului si o vointa politica in acest sens. Resursele financiare nu sunt adevarata problema a sportului in Romania ci mai degraba forma de organizare si parghiile avute la dispozitie de lumea sportului si cea a oamenilor de afaceri. Restul va veni de la sine pentru ca natiunea stie ce vrea. Se pot crea aproximativ 350-400.000 de locuri de munca si reglementa o piata care ar putea aduce crestere economica si un 4-5% din PIB. Atunci vom trai ca o natiune sanatoasa si cu speranta in suflet, pentru rezultate sportive in competitiile internationale si nu cu frustrarea ca nu mai contam in nici o competitie.

Atunci vom striga cu totii mandri: Hai Romania!

Autor: Constantin Caliman