OM 664/2018 privind finanţarea din fonduri publice a proiectelor şi programelor sportive
Urmare a modificarilor legislative initiate prin OUG 38/2017, materializate prin Legea 90/2018 care consolideaza Legea 69/2000, au fost constatate cateva omisiuni, respectiv neexplicarea unor sintagme ca cea de ,,program sportiv”.
Desi sintagma ,,program sportiv” este regasita atat in Legea 69/2000, in HG 884/2001, in OM 130/2006, aceasta nu avea o explicatie clara, acest lucru conducand la diverse interpretari.
Explicata initial in HG 1447/2007 modificata si completata in august 2018, programul sportiv este explicat si in OM 664/2018 ca fiind un ,,complex de acţiuni care au ca scop comun îndeplinirea unor obiective de performanţă cu caracter sportiv pentru un eveniment sportiv secvenţial sau un sezon competiţional, cu caracter administrativ (de implementare, întreţinere şi modernizare) în cazul programului de dezvoltare a infrastructurii sportive. Categoriile de acţiuni care constituie activitatea sportivă din cadrul unui program sportiv sunt: acţiunile de pregătire sportivă, competiţiile sportive şi alte acţiuni sportive, denumite împreună acţiuni sportive. Categoriile de acţiuni care stau la baza materializării unui program de construire, modernizare, întreţinere de infrastructură sportivă sunt: studiul de fezabilitate, actul de proprietate al terenului şi bazei sportive, dacă este cazul, schiţa cadastrală, procesul-verbal de predare/primire, dacă este cazul, devizul, caietul de sarcini, proiectul arhitectural, avizele şi autorizaţiile de construcţie, dovada cofinanţării lucrărilor, în ordinea etapizată stabilită de legislaţia în vigoare, şi autoritatea finanţatoare. Programele sportive aprobate de către autoritatea deliberativă sunt denumite „programe sportive de utilitate publică”.
Totodata, in noul context legislativ ca urmare a modificarii legii 69/2000 privind finantarea strucuturilor sportive se impuneau unele clarificari.
OM 130/2006 a fost emis de autoritatea guvernanta in sport, ca urmare a promulgarii Legii 350/2005. Aceste acte normative confereau cadrul legislativ si posibilitatea acordarii de finantari nerambursabile pentru structurile sportive de drept privat si asociatiilor judetene pe ramura de sport/asociatiile pe ramura de sport a municipiului Bucuresti.
Legea 350/2005 a fost gandita initial pentru finantarea nerambursabila a organizatiilor nonguvernamentale. Agentia Nationala pentru Sport a ,,speculat” aparitia acestei legi si a stabilit prin OM 130 in aprilie 2006 normele metodologice de finantare a cluburilor sportive de drept privat si a asociatiilor judetene pe ramura de sport. Acest ordin se refera la fondurile publice alocate de catre autoritatea centrala (ANS, ANST, MTS) prin directiile pentru sport si tineret pentru proiecte pentru cele 3 programe sportive:
1. programul P1 „Promovarea sportului de performanță”;
2. programul P2 „Sportul pentru toți”;
3. programul P3 „Întreținerea, funcționarea şi dezvoltarea bazei materiale sportive”.
Fondurile alocate de catre autoritatea guvernanta in sport (indiferent ce denumire a avut ea in perioada 2006-2018) pentru astfel de proiecte au fost derulate prin directiile pentru sport si tineret pana in anul 2011, cand acest mecanism a incetat sa functioneze nemaifiind alocate fonduri financiare. De retinut este faptul ca pentru programul P3 nu au fost niciodata alocate fonduri.
Autoritatile locale au preluat acest mecanism de finantare si in baza Legii 350/2005 au stabilit regulamente de finantare proprii si bugete anuale, alocate organizatiilor neguvernamentale si implicit proiectelor sportive pe finantare nerambursabila. Astfel, atat consiliile judetene dar si consiliile locale, au finantat proiecte sportive din aria programelor de utilitate publica P1 si P2.
Cadrul legislativ ambiguu, a condus bineinteles si la unele incidente mai putin placute. Confuzia dintre finantarea bugetara-denumita de multi, (in baza Legii 69/2000 coroborat cu Legea 215/2001) si finantarea nerambursabila (Legea 350/2005) a indus atat in administratia publica locala dar si printre auditori (Curtea de Conturi, Corpul de Control, alte misiuni de audit)starea de neincredere si teama, mergand pana acolo incat s-a stopat finantarea sportului si disparitia multor echipe de traditie.
Pe de alta parte, structurile sportive au cheltuit sume financiare alocate de catre autoritatile locale pe capitole de cheltuieli neeligibile sau la limita eligibilitatii. Misiunile de audit nu au fost intotdeuna efectuate pentru indrumare si control ci mai degraba transformate intr-o ,,vanatoare de vrajitoare” (vezi celebrele cazuri Timisoara, Constanta si mai nou Bucuresti).
Cea mai mare problema o constituia inainte de consolidarea Legii EFS, eligilibilitatea platii contractelor incheiate cu sportivii. Daca in Legea 350/2005 plata contractului individual de munca (CIM) este exclusa, structurile sportive aveau posibilitatea incheierii si platii unor contracte de prestari servicii (CPS). Daca pentru structurile sportive de drept privat incheierea unui CIM sau CPS pentru o perioada mai mare de 6-12 luni, care depasete perioada unui an fiscal nu era o problema, pentru structurile sportive de drept public incheirea unui astfel de contract incalca evident Legea Finantelor Publice care interzice ,,angajarea unor sume financiare din fonduri publice care nu sunt aprobate”. Astfel, finantarea multianuala in sport, a devenit o problema sensibila care trebuia rezolvata.
Demararea procedurii de modificare a Legii 69/2000 prin OUG 38/2017 a avut la baza urmatoarele motive:
– Actualizarea legii EFS ca urmare a contextului legislativ actual;
– Stabilirea cadrului legislativ de plata a contractelor incheiate cu sportivii si personalul tehnic;
– Stabilirea mecanismelor de finantare din fonduri publice a structurilor sportive.
Ce s-a realizat?
Actualizarea Legii EFS era necesara ca urmare a aparitiei multor norme stabilite prin ordine de ministru sau hotarari de guvern, care afectau buna desfasurare a activitatii din domeniul sportului, creand confuzie.
Credem noi, ca demersurile efectuate in ultimul an, au condus la asezarea lucrurilor pe fagasul normal.
Se impune deasemenea o actualizare a HG 884/2001 care reprezinta normele de aplicare a legii EFS.
Deasemenea, datorita faptului ca in Romania nu avem un Contract de Munca in Sport, era imperios necesar, sa se stabileasca cadrul legislativ de incheiere si stabilire a conditiilor de plata a contractului incheiat intre structurile sportive si sportivi/personalul tehnic. Desi APNSR a militat tot timpul pentru un Contract Individual de Munca cu dispense de la Codul Muncii si facilitati fiscale (vezi cazul Ungariei), s-a mers pe implementarea unui Contract de Activitate Sportiva care rezolva deocamdata urmatoarele:
– Stabileste drepturile si obligatiile partilor;
– Stabileste categoriile de sportivi si personal tehnic care pot incheia un astfel de contract;
– Stabileste valoarea maxima financiara care poate fi platita din bani publici;
Nota: Din punctul nostru de vedere, CAS ul reprezinta un pas intermediar, fiind necesar stabilirea cadrului legislativ pentru un Contract Individual de Munca in Sport si mai apoi cel de stabilire pentru fiecare ramura sportiva a Contractului Colectiv de Munca pe Ramura de Sport. Acest demers ar rezolva pe de o parte consolidarea miscarii sindicale si a uniunilor patronatelor din sportul romanesc dar ar conduce la organizarea Comitetului Sectorial din Sport. Declararea prin hotarare de guvern a sportului ca domeniu sectorial, este un scop primordial. Acest lucru ar determina in viitor cateva modificari importante in legislatie in ceea ce priveste finantarea in sport, reorganizarea din temelii a sistemului cu baza piramidei in scoala.
Urmare a publicarii in Monitorul Oficial a Ordinului MTS 664/2018 privind finanțarea din fonduri publice a proiectelor şi programelor sportive, coroborat cu prevederile art. 67 din Legea EFS 69/2000, autoritatile deliberative pot aproba normele metodologice sau ,,Regulamentul de Acordare a Finanţărilor din Bugetele Locale, pentru Activităţi Sportive organizate in baza Legii Nr.69/2000 a Educatiei Fizice si Sportului’’.
Ordinul MTS 664/2018 inlocuieste OM 130/2006 si stabileste fara echivoc la art. 2 (2) ca ,,Finanțarea programelor sportive, iniţiate de către organizaţiile sportive aşa cum sunt enumerate la art. 18^1 alin. (2) din Legea nr. 69/2000, din cadrul programelor sportive de utilitate publică prevăzute la art. 1, se acordă în baza unei proceduri aprobată prin hotărâre a autorităţilor deliberative în conformitate cu dispozițiile art. 67^1, alin. (3) din Legea nr. 69/2000’’;
Deasemenea, stabileste numarul si denumirea programelor sportive de utilitate publică în cadrul cărora se pot finanța proiecte din fonduri publice ca fiind: programul „Promovarea sportului de performanță”(P1), programul „Sportul pentru toți”(P2), programul „Întreţinerea, funcţionarea şi dezvoltarea bazei materiale sportive”(P3), programul ,,Redescoperă Oina’’(P4) şi programul ,,România în Mişcare’’(P5).
Scopul și obiectivele programelor sportive sunt prevăzute în anexa nr.1. a ordinului iar principiile şi criteriile întocmirii metodologiei/regulamentului de finanţare precum și condițiile de acces la fondurile publice pentru finanțarea proiectelor/programelor sportive, sunt prevăzute în anexa nr. 2.
Foarte important de retinut, este faptul ca acest ordin stabileste ca ,,Criteriile specifice de evaluare a proiectelor şi programelor sportive în vederea atribuirii contractului de finanțare se stabilesc de autoritatea finanțatoare’’.
Avand in vedere cele enumerate mai sus, tinand cont de contextul legislativ actual, APNSR face urmatoarele recomandari:
- Finantarea programelor sportive de catre autoritatile deliberative trebuie sa fie efectuate prin alocarea financiară din fonduri publice (avand drept scop implementarea proiectelor/programelor sportive iniţiate de către structurile sportive, unităţile şi instituţiile de învăţământ pentru asociaţiile sportive şcolare şi universitare, alte organizaţii şi instituţii pentru proiecte şi programe sportive aşa cum sunt enumerate la art. 18^1 alin. (2) din Legea educației fizice și sportului nr. 69/2000), în conformitate cu prevederile Legii 215/2001 a Adiministraţiei Publice Locale coroborat cu prevederile Legii 69/2000, cu dispozițiile OM 664/2018 și cu celelalte dispoziții legale în materie pentru programele sportive de utilitate publică.
Motivatie:
Finantarea de catre autoritatile locale a programelor sportive din fonduri nerambursabile in baza prevederilor Legii 350/2005 coroborate cu cu celelalte dispozitii legale in materie, devine astfel imposibila, pentru ca:
- ar incalca legislatia in vigoare prin excluderea de la finantare a celorlalte entitati, altele decat structurile sportive de drept privat si Asociatiile judetene pe ramura de sport/Asociatiile pe ramura de sport a Municipiului Bucuresti, asa cum sunt ele enumerate in art. 18^1 alin. (2) din Legea 69/2000;
- ar priva structurile sportive de posibilitatea platii veniturilor stabilite prin Contractul de Activitate Sportiva (CAS) si/sau Contractul Individual de Munca (CIM);
- ar priva atat structurile sportive cat si alte entitati stabilite prin lege, de posibilitatea accesarii de fonduri publice de la autoritatile locale, pentru construirea, modernizarea si intretinerea bazelor sportive;
Nota: finantarea din fonduri nerambursabile, puse la dispozitie de autoritatile centrale si locale, ramane astfel o parghie de finantare pentru organizatiile neguvernamentale (asa cum sunt ele stabilite prin Legea 350/2005) sau pentru structurile sportive si asociatiile judetene pe ramura de sport pentru programele sportive care sunt evenimente sportive secventiale si nu implica plata veniturilor CAS si CIM (exemplu: programe sportive ,,Sportul Pentru Toti)
Va propunem mai jos un model de regulament de finantare, la care specialistii nostri au lucrat si a fost transmis Primariei Sectorului 1 a Municipiului Bucuresti, pentru materializare.
Regulament de Finantare a Activitatilor Sportive_APNSR
