Legislație şi documentare – Pagina 2

01
mai 18
0

Finantarea sportului romanesc si ajutorul de stat (punct de vedere)

Tags : ajutorul de stat finanatare sport

Deşi pentru unii este foarte clară problema finanţarii sportului în România, pentru alţii este încă o problemă nerezolvată.

Urmare a solicitărilor numeroase din partea membrilor Asociaţiei Politici Noi ale Sportului în România dar şi a unor autorităţi deliberative privind posibilitatea cofinanţării calendarelor structurilor sportive cu personalitate juridică (indiferent de forma de organizare), am înaintat către Consiliul Concurenţei solicitarea de a răspunde şi acorda un punct de vedere care să rezolve această situaţie.

Finantarea sportului dupa modificarea Legii 69/2000

Tags : Finantare in Sport legislatie sportiva

Având în vedere, modificările legislative apărute ca urmare a prevederilor OUG 38/2017 implementate prin Legea 90/2018 la Legea 69/2000 a Educaţiei Fizice şi Sportului, vă informăm că structurile sportive, inspectoratele scolare, unităţile si institutiile de învăţământ pot accesa fonduri financiare de la autorităţile locale (Consilii Locale şi Judeţene/Consiliul General al Municipiului Bucureşti) pentru programe sportive desfăşurate prin Asociaţiile Sportive Şcolare, iar Inspectoratele Şcolare Judeţene/Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti pentru programe sportive desfăşurate pe raza administrativ teritorială a autorităţii deliberative.

De fapt, finanţarea din fonduri publice în sport se poate efectua astfel:

Din fonduri nerambursabile stabilite în condiţiile legii, doar pentru cluburile sportive de drept privat si asociatiile pe ramură de sport de către autoritatile locale si directiile pentru sport si tineret, în baza legii 350/2005 coroborat cu OM 130/2006 al ANS;

sau mai nou

Din fonduri bugetare ale autorităţilor deliberative, pentru structurile sportive de drept public, structurile sportive de drept privat, unitatile de invatamant si institutiile de invatamant superior pentru activitatea asociatiilor sportive scolare respectiv a asociatiilor sportive universitare, în baza Legii 69/2000 cu modificările şi completările ulterioare şi a Legii 215 /2001;

Modificările legislative apărute, rezolvă două mari probleme ale sportului românesc:

Finanţarea sportului (infrastructură şi activitate/programe sportive) din fonduri publice puse la dispozitie de autorităţile deliberative, acordate în baza Legii 69/2000 cu modificările şi completările ulterioare precum şi a Legii 215 /2001, pentru toate tipurile de structuri sportive care au obţinut un Certificat Sportiv în condiţiile legii iar ,,condiţiile, criteriile şi procedura, precum şi cuantumul pe fiecare categorie de cheltuieli, respectiv fiecare categorie de participanţi la activităţile sportive, se stabilesc, după caz, prin hotărâre a Guvernului, respectiv prin hotărâre a autorităţilor deliberative ale administraţiei publice locale’’ fiind necesară adoptarea unui Regulament de finanţare care sa respecte principiile transparenţei şi egalităţii de şanse pentru a nu fi încadrat ca ajutor de stat;
Condiţiile de încheiere a Contractelor Individuale de Muncă (CIM) şi a Contractelor de Activitate Sportivă (CAS) cu derogările de la legislaţia în vigoare, în baza prevederilor legii 69/2000, a OM comun 631/19.06.2017 al MTS si 890/20.06.2017 al MMJS, a OUG 25/2018 de modificare a Codului Fiscal;

La Art. 18^1 din Legea69/2000 este stabilită finanţarea activităţii sportive a structurilor de drept public aflate în subordinea autorităţii deliberative dar şi a programelor sportive/ infrastructurii şi activităţii sportive a celorlalte structuri sportive cu sediul pe raza administrativ teritorială, astfel:

(1) Prin hotărâre a autorităţilor deliberative ale administraţiei publice locale se pot aloca sume din bugetul local pentru finanţarea activităţii sportive a structurilor sportive care au calitatea de ordonator de credite aflate în subordinea acestora.

(2) Prin hotărâre a autorităţilor deliberative ale administraţiei publice locale se pot aloca sume din bugetul local pentru:

a)finanţarea programelor sportive ale cluburilor sportive de drept public înfiinţate pe raza unităţii administrativ-teritoriale (Cazul CSS urilor şi LPS urilor);

b)finanţarea programelor sportive ale cluburilor sportive de drept privat înfiinţate pe raza unităţii administrativ-teritoriale, constituite ca persoane juridice fără scop patrimonial, deţinătoare ale certificatului de identitate sportivă;

c)finanţarea programelor sportive organizate în raza unităţii administrativ-teritoriale de către asociaţiile judeţene/municipiului Bucureşti pe ramuri de sport, afiliate la federaţiile sportive corespondente;

d)finanţarea programelor sportive desfăşurate în raza unităţii administrativ-teritoriale de către federaţiile sportive naţionale, direcţiile judeţene pentru sport şi tineret, respectiv a municipiului Bucureşti, ori inspectoratele şcolare judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti;

e)finanţarea programelor sportive derulate de către Comitetul Olimpic şi Sportiv Român pentru înalta performanţă sportivă;

f)premierea, în condiţiile legii, a performanţelor deosebite obţinute la competiţiile sportive interne şi internaţionale oficiale.

g)finanţarea programelor sportive ale unităţilor şi instituţiilor de învăţământ, înfiinţate pe raza autorităţii administrativ-teritoriale, derulate prin asociaţiile sportive şcolare şi universitare;

h)finanţarea programelor sportive derulate de Federaţia Sportului Şcolar şi Federaţia Sportului Universitar pe raza unităţii administrativ-teritoriale.

(3) Autorităţile administraţiei publice locale pot aloca sume pentru finanţarea infrastructurii şi activităţii sportive, potrivit alin. (1) şi (2), din bugetul aprobat.

(4)În bugetul autorităţilor sau instituţiilor publice ale administraţiei publice centrale se pot cuprinde sume pentru finanţarea activităţii structurilor sportive care au calitatea de ordonator de credite aflate în subordinea sa, în condiţiile legii.

FINANŢAREA ŞI CONDIŢIILE DE ÎNCADRARE A CIM- ULUI (Contractul Individual de Munca) ŞI CAS-ULui (Contractul De Activitate Sportivă) CA ŞI CHELTUIALĂ ELIGIBILĂ!

În conformitate cu prevederile Legii 69/2000, Titlul XI, Finanţarea activităţii sportive, avem următoarele prevederi:

Articolul 67

(1)Veniturile, indiferent de sursa, şi cheltuielile de orice natura ale oricărei structuri sportive sunt cuprinse într-un buget anual propriu.

(2)Administrarea bugetului anual de venituri şi cheltuieli se face astfel:

a)potrivit competenţelor stabilite în statutele şi regulamentele structurilor sportive de drept privat, pentru veniturile proprii;

b)potrivit condiţiilor stabilite prin contractele încheiate între părţi, pentru sumele acordate de autorităţile administraţiei publice centrale şi/sau locale, pentru finanţarea programelor structurilor sportive de drept privat fără scop lucrativ;

……………….

(3)Bugetul anual cuprinde la partea de venituri, după caz:

a)venituri proprii;

b)sume de la bugetul de stat sau bugetele locale acordate de autorităţile administraţiei publice centrale sau locale pentru finanţarea programelor sportive realizate de structuri sportive de drept privat, fără scop lucrativ;

c)alocaţii de la bugetul de stat şi de la bugetele locale, repartizate structurilor sportive de drept public de organele administraţiei publice centrale şi locale;

d)alte surse.

———–

(4)Bugetul anual al structurilor sportive se aprobă după cum urmează:

a)de adunările generale, pentru structurile sportive de drept privat;

b)de organele administraţiei publice centrale sau locale în subordinea cărora se află, pentru structurile sportive de drept public.

———–

(5)Structurile sportive fără scop lucrativ sunt scutite de impozite şi taxe locale.

(6)Soldurile anuale rezultate din execuţia bugetului structurilor sportive de drept public se reportează în anul următor.

Articolul 67^1

(1)Participanţii la activitatea sportivă pot fi:

a)sportivi;

b)antrenori;

c)medici, asistenţi medicali, maseuri, kinetoterapeuţi, cercetători;

d)arbitri, observatori, operatori video, personal auxiliar.

e)alte persoane care contribuie la realizarea activităţii sportive, conform regulamentelor şi statutelor federaţiilor sportive naţionale.

(1^1)Participanţii la activitatea sportivă enumeraţi la alin. (1) lit. a)-c) pot încheia cu structurile sportive, după caz, un contract individual de muncă sau un contract de activitate sportivă, în condiţiile legii.

(1^2)Prin derogare de la prevederile art. 82 alin. (3)-(5) şi ale art. 84 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, participanţii la activitatea sportivă prevăzuţi la alin. (1) pot încheia contracte individuale de muncă.

(1^3)Prin derogare de la prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul contractelor individuale de muncă încheiate pe durată determinată, angajarea se poate face şi în mod direct, prin acordul părţilor.

(1^4)Prin derogare de la prevederile alin. (1^1), participanţii la activitatea sportivă enumeraţi la alin. (1) lit. a) şi b), încadraţi ca personal militar, poliţişti, personal civil contractual, funcţionari publici cu statut special din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională, indiferent de funcţia pe care sunt încadraţi, cumulează solda de funcţie/salariul de funcţie, gradaţiile şi solda/salariul de comandă cu indemnizaţia stabilită prin contractul de activitate sportivă.

(2)Autorităţile şi instituţiile administraţiei publice centrale, inclusiv instituţiile din subordinea acestora, care gestionează fonduri publice pentru activitatea sportivă, precum şi Comitetul Olimpic şi Sportiv Român, structurile sportive de drept privat care beneficiază de sume de la bugetul de stat pentru finanţarea programelor/proiectelor sportive efectuează, pentru participanţii prevăzuţi la alin. (1), cu încadrarea în prevederile bugetare aprobate, cheltuieli pentru:

a)transport, cazare, masă;

b)alimentaţie de efort;

c)indemnizaţii sportive, premii, prime, burse;

d)asigurarea de accidente;

e)asigurarea şi achiziţionarea de materiale şi echipament sportiv, cheltuieli medicale şi pentru controlul doping;

f)plata participanţilor la activitatea sportivă, precum şi pentru alte categorii de cheltuieli necesare desfăşurării activităţii sportive.

(3)Condiţiile, criteriile şi procedura, precum şi cuantumul pe fiecare categorie de cheltuieli, respectiv fiecare categorie de participanţi la activităţile sportive, se stabilesc, după caz, prin hotărâre a Guvernului, respectiv prin hotărâre a autorităţilor deliberative ale administraţiei publice locale.

Ca să întelegem încadrarea fiscală a veniturilor obţinute din CAS (Contractul de Activitate Sportivă) este prevazut la Articolul 14^2 că:

(1) Prin derogare de la prevederile art. 7 pct. 3 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, activitatea desfăşurată în baza contractului de activitate sportivă este activitate independentă, indiferent de modul de organizare şi desfăşurare a acesteia, fără obligativitatea îndeplinirii criteriilor prevăzute la art. 7 pct. 3.1-3.7 din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, iar veniturile realizate în baza contractului de activitate sportivă sunt venituri din activităţi independente.

(2) Aceste activităţi nu pot fi reconsiderate ca activităţi dependente potrivit prevederilor art. 7 pct. 1 raportat la art. 11 din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare.

Cererile de finanţare ale programelor sportive sunt încadrabile la finanţarea din fonduri publice locale în baza prevederilor art. 18^1, alin.(2) şi (3), art. 67^1, alin. 2 şi alin 3 din Legea Educaţiei Fizice şi Sportului 69/2000 cu modificările şi completările ulterioare.

Consiliile Locale şi Judeţene/Consiliul General al Municipiului Bucureşti, în calitate de autorităţi deliberative, pot acorda finanţare în baza prevederilor expuse mai sus coroborate cu prevederile art. 36 alin. (4), lit. ,,a’’ pct. 6 şi art. 115, alin. (1) lit. ,,b’’ din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Deasemenea vă sugerăm, ca în baza prevederilor 67^1, alin. 3 din Legea Educaţiei Fizice şi Sportului 69/2000 cu modificările şi completările ulterioare, să propuneţi aprobarea unui Regulament de Finanţare.

Proiectele piramidale (copii si juniori precum si echipe de tineret sau seniori angrenate in competitii sportive) ar trebui sa aiba prioritate la finantare, autoritatile deliberative avand posibilitatea de a le declara de utilitate publica si de a le finanta. Deasemenea, prin eliminarea pragului maximal de 5% din bugetul anual, pot fi finantate programe sportive care presupun activitate sportiva dar si infrastructura (construire, modernizare si intretinere).

Caliman Constantin

Legea Sponsorizarii neatractiva si ineficienta in Romania. De ce avem nevoie de facilitati fiscale in sportul romanesc?

Tags : facilitati fiscale in sport legea sponsorizarii strategie sport

Dupa proiectul de implementare a Contractului de Munca in sportul romanesc, vin cu o noua propunere: O noua lege a Sponsorizarii cu facilitati fiscale pentru antreprenori.

La o analiza mai atenta a factorilor care au condus la regresul sportului romanesc in ultimii ani, vom regasi printre alte motive si lipsa parghiilor pentru ca managerul sportiv sa isi dezvolte coerent politicile de marketing.

Putem afirma ca, alaturi de nerespectarea principiului autonomiei in sport, lipsa unei legi a sponsorizarii atractive atat pentru sponsor cat si pentru sponsorizat, sunt cele doua mari cauze ale prabusirii unui sistem altadata cu rezultate notabile.

Ca sa intelegem ce se intampla de fapt in sportul romanesc trebuie sa facem o analiza si sa gasim raspuns la intrebarea: de ce nu sunt suficienti banii in sportul romanesc.

De unde veneau banii, inainte de 1989, in sportul romanesc?

De la bugetul de stat o mare parte, dar interesant de stiut ca pe plan local, aproape toate intreprinderile si sindicatele din cadrul acestora, finantau activitatea sportiva si alocau sume pentru intretinerea si modernizarea bazelor sportive. Acestea erau practic obligate de catre conducerea PCR sa finanteze sportul, care era declarat politica de stat.

Ce am pus in locul finantarii de la intreprinderile de stat si sindicate? Nimic!

Dupa 1989, mare parte din rezultatele sportive au venit ca urmare a unui sistem care era cat de cat organizat, in care se aplicau criterii de selectie pentru ramurile de sport, in special la ramurile importante pentru imaginea noastra ca natiune cu pretentii in intrecerile internationale.

Cu riscul de a ma repeta, va informez in ceea ce priveste bugetul alocat de catre MTS federatiilor in ultimii ani, ceea ce inseamna un procent de 0,095% din PIB/an.

Incepand cu anul 1995, regasim in statisticile anuale o scadere din ce in ce mai mare a numarului de practicanti pe ramura de sport, care culmineaza la aceasta data cu un procent de 0.36% dintre elevii si studentii nostri (12.203 elevi si 1.092 studenti), legitimati ca sportivi de performanta. Din 3.3 milioane de elevi si 540.000 de studenti, sistemul nu este capabil sa acceseze mai mult.

Din cei 243.375 de sportivi de performanta legitimati in 2014, 117.328 sunt in fotbal, restul impartindu-se la celelalte 73 de federatii sportive nationale.

Numarul mic de practicanti ai sportului pe fiecare ramura de sport va conduce iremedial la sanse mici de a gasi performeri care sa ne reprezinte cu cinste in intrecerile internationale si sa obtina rezultate. Mai jos avem numarul de sportivi legitimati la cele mai importante federatii sportive nationale in anii 2012 si 2014.

Reducerea bugetelor anuale alocate sportului de performanta, alaturi de disparitia intreprinderilor de stat si implicit a sindicatelor care finantau mare parte din sportul romanesc, au condus usor-usor la un declin iremediabil.

Gravitatea acestei situatii si o proiectie a dezastrului in timp, nu a fost niciodata explicata cu multa convingere si argumente politicului de catre autoritatea guvernanta (MTS sub toate formele existentei sale ca autoritate, agentie si minister). Motivele sunt multiple: dezinteres, superficialitate, conditii economice nu prea prielnice si oportune (mai ales in perioada 1992-1999), o ,,dependenta’’ a sportului de factorul politic care a ,,hotarat’’ finantarea dar nu a anticipat acest dezastru, disparitia resursei umane de calitate, neliberalizarea pietei sportului si crearea de parghii lucrative, etc.

Daca ar fi sa-i numim pe toti cei vinovati de prabusirea sistemului national sportiv, probabil ne-ar lua mult timp. Ceea ce vreau eu sa scot in evidenta acum in 2016, este faptul ca cel mai mare vinovat se face ,,Omul de Sport’’!

Atentie! O anumita categorie dintre oamenii de sport, pentru ca au mai existat si sunt inca (putini cei drept), oameni de sport care pun suflet si pasiune in toata activitatea lor si au intradevar expertiza si competente pentru acest domeniu!

Da, ,,omul de sport’’ care ingenuncheat sistemul national sportiv, il mai regasim si acum dupa 26 de ani in fruntea unor structuri sportive si care traieste dupa principiul ,,daca mi se da, eu fac! Daca nu, asta e!’’. Acest tip de ,,om de sport’’, este adevaratul vinovat pentru prabusirea sistemului. El, numit de cele mai multe ori politic, s-a ghidat dupa acest principiu si impreuna cu cei care l-au numit, au asistat pasivi la ceea ce s-a intamplat in jurul lor.

Am dezbatut intr-un alt material, acum cateva luni, ,,vina’’ politicului pentru regresul sportului romanesc. Trebuie inteles ca, ar fi neoportun, sa aruncam vina doar in aceasta zona. Este o culpa comuna! Ceea ce trebuie sa inteleaga politicul in dorinta lui de a castiga simpatia electoratului, este ca nu intotdeauna alegerea unui sportiv cu notorietate este cea mai buna solutie de a-l promova in functii de conducere, managementul sportiv fiind o zona cu multiple implicatii, presupunand o buna cunoastere a sistemului si legislatiei romanesti dar si internationale, posibilitatea de a propune idei materializabile si capacitatea de a explica si sustine un plan de masuri pe termen scurt/mediu/lung, a unei strategii.

Daca in state ex-comuniste ca Ungaria, Cehia, Slovacia dar mai ales Polonia, sistemul s-a zbatut, a cautat si gasit solutii de redresare, a implementat sisteme functionale din alte state, au dezvoltat continuu resursa umana acordand in paralel mare atentie dezvoltarii infrastructurii, noi romanii am trait un ,,dolce far niente’’, bucurandu-ne in momentele rare cand am mai avut rezultate si plangand acum cand nu mai sunt.

Marea noastra greseala ca natiune, este ca nu am cautat si implementat in mod continuu solutii, nu am stabilit o strategie nationala a domeniului si un for care sa analizeze si sa vina cu propuneri de optimizare in fiecare an (exemplu: Rusia). Managementul si administrarea structurilor sportive ca specializare in institutele de invatamant superior a aparut in Romania abia in anul 2005. Noii manageri sportivi ai Romaniei din pacate, nu sunt intotdeauna cele mai bune alegeri, imixtiunea politicului in acest domeniu conducand la o blazare si dezinteres a celor care ar trebui conduca destinele sportului. Numirea pe criterii politice in functii si nu pe mandate de minim 4 ani cu un ,,contract de management’’ cu obiective clare, a facut imposibila dezvoltarea in conditii propice a unui sistem performant. Deasemenea, resursa umana, specialistii pe care i-am avut sau varfurile pe care le-am ajutat sa finalizeze studii de specialitate in cei 26 de ani, au preferat sa migreze in alte state care le-au pus la dispozitie conditii optime pentru performanta si au stiut sa-i plateasca mai bine, vitregind sistemul romanesc si asa muribund de tehnicieni de calitate. Salariile mici pentru tehnicienii care se ocupa de initiere si selectie in sportul romanesc, constituie una din cauzele regresului, multi dintre fostii mari sportivi de performanta refuzand sa se dedice acestei meserii fara cautare.

Deasemenea, statele care au aderat la UE, au cautat si beneficiat de solutii in ceea ce priveste dezvoltarea sportului, au stiut sa negocieze introducerea de axe de finantare pentru activitate sportiva si infrastructura. Cel mai bun exemplu din acest punct de vedere este Polonia care are si o rata de absorbtie de invidiat. Dar acest subiect il vom analiza intr-un material viitor. In Romania, sportul nefiind politica de stat, neacordandu-i statutul si importanta cuvenita, nu a facut niciodata obiectul introducerii ca domeniu sectorial cu axe de finantare din fonduri europene. Vom avea ocazia, probabil, sa facem aceasta negociere in urmatorii ani pentru perioada 2020-2024, daca acest demers va fi luat ca oportun in considerare.

Mai jos va supun atentiei, structura sumelor alocate Romaniei in cadrul financiar 2014-2020, in care nu regasiti sume alocate programelor pentru activitate sau infrastructura sportiva.

Deasemenea, valoare fondurilor alocate Romaniei este una generoasa. Numai ca, gradul de absorbtie al tarii noastre este unul care nu mai are nevoie de nici o comparatie.

Romania traieste de multi ani intr-un cerc vicios:

PIB ul Romaniei a crescut de la an la an. Daca alte state investesc masiv in infrastructura si in sport, la noi investitiile au fost intotdeauna la limita subzistentei. Criza prin care trec unele ramuri sportive este atat de grava, incat chiar daca am vrea sa alocam bugete substantiale, nu mai avem resursa umana pentru selectie si initiere, nemaiavand antrenori (scrima, gimnastica, polo, etc.).

La un calcul sumar, nu avem in sportul romanesc mai mult de 300 mil euro pe an fiscal insemnand un procent de 0,17% din PIB. In acest buget anual avem: bugetul anual MTS insemnand 0,054% din PIB (venituri proprii si sume de la bugetul de stat, alocatii bugetare FSN uri, rente viagere, Complexe Nationale, directii de sport si tineret, etc), bugetul COSR, bugetul anual MENCS ( alocatii pentru sportul preuniversitar si universitar), bugete MAP si MAI, buget Ministerul Transporturilor, bugetele Federatiilor Sportive Nationale cu tot cu venituri proprii si alocatii MTS, bugetele structurilor sportive – cluburi si asociatii care participa la calendarele nationale si internationale alocate de catre ordonatorii de credite principali –autoritati centrale si locale, etc.

Ca sa intelegem oportunitatea unei noi legi a sponsorizarii si a unui pachet de facilitati fiscale pentru sport, trebuie sa intelegem cum este construit bugetul Romaniei, care este ponderea veniturilor si cheltuielilor anuale.

Din discutiile cu oameni care ne conduc destinele, am desprins doua lucruri importante:

,,Nu se poate!’’. Orice incercam sa cerem sau sa facem pentru sport, ne izbim de acelasi raspuns: ,,Nu se poate!’’. Nu se poate pentru ca…nu se poate, iar cei care doresc sa articuleze mai mult decat aceste trei (3) cuvinte, motiveaza dezechilibrul bugetar pe care l-ar produce luarea unor astfel de masuri. In acest sens voi incerca sa demontez aceasta temere, care dupa parerea mea este nejustificata;
Incapatanarea de a nu face nimic in acest domeniu al sportului dar mai ales superficialitatea cu care noi oamenii de sport ne cerem ,,drepturile’’ si propunem ideile mai mult sau mai putin materializabile.

Redau mai jos structura veniturilor bugetare ( PIB) pentru anii 2012 si 2013.

Valoarea veniturilor bugetare pentru anii 2014 si 2015 si-a pastrat proportiile procentuale dar PIB ul national a crescut de la an la an. Daca ne uitam cu atentie, impozitul pe profit dar si impozitul pe venit, nu au impreuna cat valoarea cotei de TVA, sau contributiile provenite din asigurari.

Ceea ce vreau sa arat este ca procentul de 20% din impozitul pe profit nu ar dezechilibra foarte tare bugetul anual.

Redau mai jos structura cheltuielilor bugetare ale Romaniei pentru anii 2012 si 2013.

Daca analizam cu atentie toate domeniile in care se aloca bani de la bugetul de stat, nu putem sa ignoram bugetul imens alocat asistentei sociale, dupa care urmeaza la mare distanta cheltuielile de personal.

Intelegem, ca suntem o natiune care are grija de semenii nostri aflati temporar in incapacitatea de a se intretine, munci, ingriji si cu acces egal la sistemul de sanatate, avem pensionari de care trebuie sa avem grija si in acest sens, trebuie sa alocam si fonduri financiare.

Totusi intrebarea care persista este: nu am devenit o natiune de asistati social? In loc sa ne gandim cum putem avea noi locuri de munca, platim sume uriase pentru asistenta sociala?

Aratam intr-un material anterior, ca daca am investi 1% din PIB/an in proiectul de reorganizare a sportului romanesc cu baza piramidei in scoala, am crea aproximativ 300.000 de noi locuri de munca si implicit o dezvoltare economica prin subdomeniile economiei care graviteaza in jurul sportului (turism, transport, servicii de alimentatie publica, constructii si alte servicii auxiliare, marketing si media, productie si comert cu echipament sportiv, etc.). Aceasta crestere economica ar conduce in timp la dezvoltarea industriei sportului romanesc, dar mai ales la consolidarea unui sistem national sportiv stabil si capabil sa intoarca in fiecare an PIB ului un procent de 3-5 %. Astfel s-ar efectua transferul sarcinii financiare de pe umerii statului pe cei ai privatului si am inceta sa discutam despre eterna poveste: cea a banului public in sport.

Pentru asta in schimb, avem nevoie de viziune si curaj!

Ponderea cheltuielilor bugetare aferente anilor 2014 si 2015 arata un procent de 30.7% respectiv 31% din PIB alocatii pentru Asistenta Sociala. Chiar nu gasim de unde sa alocam un procent de 1% din PIB sportului romanesc?

Avem conform datelor statistice la 31 decembrie 2015, un numar de peste 600.000 societati comerciale inregistrate ca active in Romania.
Mare parte dintre acestea, nu inregistreaza profit, iar cele care fac profit nu sponsorizeaza!

Daca ne uitam in Top 100 firme 2015 in Romania, avem sume frumoase insemnand profit dar si cifra de afaceri.

Legea sponsorizarii trebuie sustinuta de masuri si facilitati fiscale in domeniul sportului.

In acest sens am formulat impreuna cu deputatul Sorin Iacoban – presedintele Federatiei Romane de Sah, o propunere de modificare legislativă care vizează creearea unui cadru mai atractiv pentru marii agenți economici având ca scop încurajarea sponsorizărilor către mișcarea sportivă din România.

În acest moment, deși de la 1 ianuarie 2016 s-a mărit limita de raportare la cifra de afaceri de la 0,3% la 0,5%, actele de sponsorizare nu au fost suficient încurajate, de vina fiind tocmai această limită, deoarece pragul de 20% din impozitul pe profit datorat, depășește de cele mai multe ori pragul secundar de 0,5% din cifra de afaceri astfel încât, această limită dublă nu rezolvă foarte mult problema inițială.

Actualele prevederi legislative consacrate la art. 25 alin. 4 lit.i) din Codul Fiscal al României nu transformă acest gen de cheltuieli în categoria cheltuielilor deductibile sau deductibile parțial, ele rămânând în categoria cheltuielilor nedeductibile însă naște posibilitatea obținerii unui credit fiscal, atât timp cât operatorii economici care efectuează sponsorizări pot scade din suma datorată ca impozit pe profit valoarea sponsorizată, dacă nu depășește procentul de 20% din totalul obligației de plată, adică a impozitului pe profit.

Pentru a se încuraja efectiv activitatea de sposorizare, s-a ajuns la concluzia că nu mărirea pragului de referință la cifra de afaceri ci eliminarea acestui prag poate transforma dispoziția legală în una atractivă pentru marii operatori economici.

Mai mult considerăm ca oportună modificarea Codului Fiscal al României în sensul trasformării procentului fix de 20 % (cât prevede actuala legislație) într-un procent variabil cuprins între 15% și 30% pe 4 praguri, anume 15%, 20%, 25%, 30%.

Corespunzător fiecărui din acest prag urmează a se mai reduce încă un procent de 2% pentru pragul de 15%, 3 % pentru pragul de 20%, 4 % pentru pragul de 25% și 5 % pentru pragul de 30% din impozitul pe profit rămas a mai fi de plătit autorităților competente.

Modificarea legislativă se impune, deoarece actuala dispoziție legală este total neatractivă, marii operatori economici care își desfășoară activitatea pe teritoriul național preferând să sponsorizeze activități sportive din alte țări, sau sa ,,transfere’’ aceste sume catre ONG uri proprii.

Prin aceste măsuri, mișcarea sportivă din România își va majora consistent bugetul dedicat programului competițional astfel încât nu vom mai putea vorbi în sistem de subfinanțare.

Pragul de 0.5% din cifra de afaceri este o măsură care reduce mult posibilitatea de implicare a companiilor care activeză pe teritoriul țării noastre, fie ele autohtone, cu capital mixt sau străin. Daca ne gandim ca aceasta masura va conduce la un dezechilibru bugetar, sa ne gandim ca de fapt este o investitie in timp pentru sanatatea natiunii si dezvoltarea educatiei prin sport ca parte integranta a eduactiei generale a individului.

Proiectul-de-modificare-a-codului-fiscal-privind-sponsorizare, poate fi consultat aici.

Expunerea-de-motive poate fi consultata aici.

Romania are nevoie de o restructurare din temelii a sistemului national de educatiei fizica si sport si de un pachet legislativ care sa scoata acest sistem din criza profunda in care zace.
V-am mai prezentat anterior multe propuneri care ar putea fi implementate cu o singura conditie: sa existe vointa politica si cineva sa isi asume un proiect national de reorganizare a sistemului.

Solutii sunt, iar daca ne referim la banii investiti in sportul romanesc, acestia sunt atat de putini incat este de mirare ca mai existam. Statul trebuie sa investeasca masiv in sportul scolar si universitar, sa creeze parghii printr-un pachet legislativ, astfel incat in 4-5 ani sa transfere sarcina financiara de pe umerii sai pe umerii privatului.

O lege a sponsorizarii trebuie sa fie atat de atractiva pentru sponsori si sponsorizati incat primii trebuie sa-i caute si sa-i aleaga pe ceilalti. Altfel ,,managerii sportivi” vor ramane vesnici cersetori iar raspunsul privind sponsorizarea, il stiti deja: ,,Ne pare rau…”

,,Sa avem seninatatea de a accepta ceea ce nu poate fi schimbat, curajul de aschimba ceea ce poate fi schimbat si mai ales intelepciunea de a face diferenta intre cele doua posibilitati!” spunea Marcus Aurelius!

Autor: Constantin CALIMAN

20
sept. 16
0

Dezbatere publica Strategia de Dezvoltare a Sportului (2016-2032) – 22 septembrie 2016, la sediul COSR

Tags : scop si obiective strategiei in sport sport in Romania sport scolar si universitar sportul in UE sportul pentru o viata activa si sanatoasa sportul pentru toti strategie sport in Romania

In data de 14 septembrie 2016, a fost introdusa in dezbatere publica ,,Strategia de Dezvoltare a Sportului pentru perioada 2016-2032”, material postat pe www.mts.ro.

Materialul poate fi consultat si aici, strategie-sport-1.

Marturisesc ca am fost consultat pentru elaborarea acestui material si ma bucur ca unele idei si analize&date statistice au fost preluate si introduse in materialul final. In momentul constituirii grupului de lucru (sedinta care a avut loc la sediul MTS in luna iunie 2016), am tinut neaparat ca materialul care va fi finalizat, sa aiba o proiectie pentru cel putin 3-4 cicluri olimpice, lucru care s-a si intamplat.

Motivele le cunoasteti si nu are sens sa ma repet.

Materialul in sine, este unul bine structurat si respecta o asezare stiintifica, analizand mediul si contextul in care este lansata strategia si proiectia in viitor. Felicitari dlui prof. Adrian Dragnea (coordonatorul grupului de lucru) dar si colegilor domniei sale care au contribuit la materializarea acestei lucrari.

Ceea ce nu are:

Ministerul Tineretului si Sportului, gestioneaza activitatea a doua domenii importante pentru natiune: Sportul si Tineretul. Din acest punct de vedere, ma asteptam ca materialul sa trateze cele doua domenii, care pe undeva se intrepatrund dar nu sunt identice, iar materialul sa fie denumit ,,Strategia de Dezvoltare a Sportului si Tineretului pentru perioada 2016-2032”.
Strategia, trebuie neaparat insotita de materialul ,,Programul de Dezvoltare pentru perioada 2016-2032”, care sa contina caile de dezvoltare, modul de materializare, parghiile de control si optimizare, organismele care se ocupa, termenii propusi cu date de incepere si finalizare, etc. Cateva sugestii pot fi regasite in acest material numit de mine Plan desfasurat de actiuni pentru reorganizarea sportului in Romania.
Strategia si Programul, dupa dezbaterea publica si asumare de catre MTS, trebuie aprobate de catre Parlamentul Romaniei pentru ca indiferent cine vine la guvernare sa nu schimbe major strategia si proiectele aflate in desfasurare.

Sunt multi oameni de sport si jurnalisti, chiar oameni politici, care au solicitat pe buna dreptate si argumentat, aparitia acestui material. Trecand peste orgoliile meschine si comentariile rautacioase ale unora, afirm cu responsabilitate ca acest material nu este unul perfect, dar este perfectibil si aproape de o forma ideala (ceea ce natiunea asteapta si are nevoie).

Cei care aveti propuneri de imbunatatire, o puteti face joi in cadrul dezbaterii. Din pacate nu voi putea fi prezent din motive independente de vointa mea, dar am o mare rugaminte: Nu uitati sa anexati si planul desfasurat de actiuni!

Autor: Constantin Caliman

05
aug. 16
2

Bani in sport, Legea Sponsorizarii si Codul Fiscal/Facilitati fiscale propuse pentru redresarea sportului romanesc

Tags : finante in sport legea sponsorizarii propuneri fiscale pentru optimizare activitate sportiva scop si obiective strategiei in sport

Legea sponsorizării in Romania (Legea 32/1994 cu completarile ulterioare) există de 22 ani fără să i se fi făcut suficientă publicitate, dar mai ales negandindu-se niciodata un set de masuri fiscale care sa vina in sprijinul sponsorilor si al beneficiarilor acestei legi.

Aceasta lege, împreună cu Legea nr. 227/2015 privind Codul Fiscal , permite societăţilor comerciale să ofere sponsorizări cluburilor sportive, federatiilor sportive nationale precum si alte structuri sportive sau organizatii nonguvernamentale, şi să beneficieze de facilități fiscale până la anumite limite.

Cheltuiala cu sponsorizarea nu este deductibilă dar poate genera un credit fiscal, care reduce impozitul de plată cu suma integrală a sponsorizării oferite, dacă această sumă este mai mică de:

•0,5% din cifra de afaceri;

•20% din impozitul pe profit de plată;

Facilitatea fiscală acordată prin mecanismul de credit fiscal, permite practic sponsorului să plătească efectiv suma

respectivă nu în contul impozitului pe profit, ci către o alta structura/organizaţie fără scop lucrativ sau chiar institutie publica din domeniul culturii, educatiei, sportului, sanatatii, etc..

Pentru a fi inclus în calculul impozitul pe profit de pe anul respectiv, contractul de sponsorizare trebuie încheiat

înainte de sfârșitul anului calendaristic iar plata trebuie de asemenea efectuată până la finele termenului de plata a impozitului stabilit de legiuitor, respectiv pentru trimestrul IV al anului fiscal pana pe data de 25 ianuarie a anului urmator asa cum prevede legislatia.

Activitățile eligibile.

Sponsorizările pot fi acordate beneficiarilor care îşi desfăşoară activitatea în domeniul culturii, artelor, medicinei sau ştiinţei (mai exact: cultural, artistic, educativ, ştiinţific – cercetare fundamentală şi aplicată, umanitar, religios, filantropic, sportiv, al protecţiei drepturilor omului, medico-sanitar, de asistenţă şi servicii sociale, de protecţia mediului, social şi comunitar, de reprezentare a asociaţiilor profesionale, precum şi de întreţinere, restaurare, conservare şi punere în valoare a monumentelor istorice).

Beneficiarii potențiali:

• Orice persoană juridică fără scop lucrativ care îşi desfăşoară activitatea în România sau îşi va desfăşura activitatea conform celor mentionate mai sus;

• Instituţii şi autorităţi publice care desfăşoară activităţile mai sus prezentate;

• Persoane fizice recunoscute pentru activităţile lor de către o persoana juridică fără scop lucrativ sau de către o instituţie publică, care sunt constant active în domeniul pentru care se cere sponsorizarea;

• Persoane fizice pentru desfăşurarea anumitor activităţi în domeniul culturii, artelor, medicinii sau cercetării ştiinţifice fundamentale şi aplicate.

Stimulentul nu va fi acordat in caz de:

• Sponsorizare reciprocă între persoane fizice şi juridice;

• Sponsorizare efectuată de către rude sau rude prin alianţă până la al 4-lea grad inclusiv;

• Sponsorizarea unor persoane juridice fără scop lucrativ de către o altă persoană juridică, care administrează sau controlează direct persoana juridică pe care o sponsorizează.

In contextul social- economic in care Romania se invarte de o buna perioada de timp, sponsorizarea este o parghie nelucrativa, care pune pe de o parte beneficiarul in postura de ,,cersetor” iar pe sponsor in postura penibila de a nu refuza o ,,cunostinta” sau implicarea intr-o cauza sensibila.

Daca discutam despre sport, sponsorii sunt foarte putini, interesul fiind scazut tomai ca urmare a faptului ca legislatia este ambigua si nimeni nu este interesat sa sprijine financiar aceasta activitate.

Expunerea ca sponsor, atrage inerent multe alte solicitari si astfel, pentru a evita bataile de cap, multe companii cu profit refuza pur si simplu implicarea.

Solutia ar fi crearea de facilitati fiscale care sa il determine pe sponsor sa se implice (o stimulare echivalenta cu o reducere procentuala a impozitului pe profit ramas de plata).

Deasemenea, pragul de 0.5% din cifra de afaceri este o masura care reduce mult posibilitatea de implicare a companiilor care activeza pe teritoriul tarii noastre, fie ele autohtone, cu capital mixt sau strain.

Mai mult decat atat, stim cu totii, ca multe dintre societatile comerciale, prin diverse mecanisme, incheie un exercitiu financiar fara profit sau cu un profit cat mai mic, de notorietate fiind modul in care companiile multinationale isi ,,cara” profitul in tara de origine.

Ce se poate face?

Avem exemple de buna practica in alte state care au si manifesta o continua preocupare pentru crearea de parghii astfel incat, educatia, sanatatea, cultura, sportul dar si alte domenii sa beneficieze de sponsorizare.

Propunerile pentru ca legea sponsorizarii sa fie functionala trebuie sa urmareasca un obiectiv dublu:

1. legea sa devina stimulativa si functionala;

2. masurile sa contribuie la consolidarea industriei sportului si transferul intr-o perioada de 4-5 ani a sarcinii financiare de pe umerii statului pe umerii privatului;

Propuneri:

eliminarea pragului de 0,5% din cifra de afaceri;
introducerea unui sistem care sa stimuleze sponsorizarea cu un procent intre 15-30% din impozitul pe profit (exemplu: pentru o sponsorizare cu 15% din impozitul pe profit sa se acorde o scutire de 2% din impozitul ramas la plata, pentru 20% o scutire de 3% si pentru 25% o scutire de 4% iar pentru 30% o scutire de 5%);
introducerea unei taxe anuale pentru sport pentru toate societatile comerciale din Romania care nu inregistreaza profit si nu efectueaza sponsorizari;

Nota: Aceste trei masuri vor conduce in timp la un fenomen absolut normal. Daca discutam de sport, cele mai profitabile companii se vor bate sa sponsorizeze ,,varfurile” valorice din toate ramurile de sport, piata va deveni una conpetitiva iar managerii sportivi nu vor mai fi ,,cersetori”. Deasemenea, structurile sportive, vor fi mai atente la politicile de marketing astfel incat sa fie capabile sa le propuna sponsorilor pachete cat mai atractive si multumitoare. Vom asista la o dezvoltare!

O alta categorie de masuri ar trebui sa reglementeze finantarea sportului scolar si universitar.

In multe state, s-a instituit o taxa de 5% din cifra de afaceri pentru toate hipermarcheturilor care comercializeaza alimente. Impreuna cu cei din sanatate, sunt gandite programe de promovare a unei alimentatii sanatoase si combatere a obezitatii. Aceeasi metoda poate fi aplicata: firmelor cu obiect de activitate junk food, companiilor de telefonie mobila, institutiilor financiar-bancare, companiilor multinationale cu domenii de afaceri monopol (petrol, gaze, minerit, etc), companiilor producatoare de bauturi carbogazoase, companiilor producatoare de bauturi alcoolice, etc. Daca va duceti in Republica Dominicana o sa vedeti pe toti peretii de la hipermarcheturi ca ,,5% din banii cheltuiti de dvs aici sunt alocati sportului in scoala!”. Frumos, nu?!

Un alt pachet de masuri stimulative ar fi pentru construirea si intretinerea bazelor sportive precum si a productiei si comertului cu echipament sportiv. Aceste doua domenii au nevoie sa fie incurajate. Una din propuneri ar fi scutirea de TVA pentru materialele de constructie si echipamentul sportiv.

O alta propunere interesanta (parghie utilizata si in alte state) ar fi o taxa de 5% din bugetul necesar construirii unui hipermarchet sau a unui complex de tip mall, care sa fie alocat unui fond financiar national pentru construirea si intretinerea bazelor sportive.

Nu vi se pare ciudat ca in Romania avem cele mai multe mall uri pe cap de locuitor?!

Foarte multi straini, sunt mirati de numarul deosebit de mare a acestor constructii in mediul urban in Romania. Una din variante ar fi construirea simultana a unor arene sportive (sali de sport multifunctionale, patinoare, bazine de inot si sarituri, etc) pe langa aceste constructii (cu parcari si acces comun), la care sa contribuie si statul roman cu un fond de 30% din fondul special mai sus mentionat, dar restul de 70% din costuri (inclusiv a terenului) sa fie a dezvoltatorului care se asteapta la mari profituri pentru o perioada de 15-20 de ani.

Aceste masuri, trebuie gandite si inglobate intr-o strategie nationala de dezvoltare a sportului pentru cel putin 20 de ani (5 cicluri olimpice).

Pentru a iesi insa din cercul vicios in care sportul romanesc se invarte de 26 de ani, statul roman, trebuie sa resusciteze acest sistem muribund si sa aloce 1% din PIB pentru sport. Repartizarea acestui fond financiar am propus-o in Strategia Nationala pentru Sport si Tineret in Romania pentru perioada 2016_2032. Resuscitarea sistemului si consolidarea a ceea ce am numit ,,industria sportului in Romania” trebuie facuta in paralel cu implementarea masurilor propuse, astfel incat, intr-o perioada de maxim 5 ani, eforturile financiare ale statului roman sa fie ,,transferate” pe umerii privatului acordandu-i parghii si facilitati. Vom avea marea surpriza, sa observam ca vom avea aproximativ 350-400.000 de noi locuri de munca, ca vom fi martorii unei dezvoltari a subdomeniilor economice care graviteaza in jurul sportului, ca vom avea mult mai multi practicanti, spectacole sportive in adevaratul sens al cuvantului si arene sportive moderne pline, iar industria sportului va contribui la PIB ul romanesc cu un procent intre 5-7% in urmatorii 20 de ani.

Pentru a rezolva o problema, trebuie mai intai sa recunoastem ca natiune ca avem aceasta problema, sa ridicam capul sus si sa gasim solutii. Pentru resuscitarea sportului romanesc avem nevoie de vointa politica. Anul 2016 este anul in care avem nevoie si putem sa producem schimbarea.

28
iul. 16
0

Dezbatere publica ,,Sportul in Romania”. Abordare participativa in modificarea Legii 69/2000 Legea Educatiei Fizice si Sportului

Tags : dezbatere publica sport legea educatiei fizice si sportului MENCS MTS

Joi 28 iulie 2016 a avut loc dezbaterea publica pe tema proiectului de modificare legislativa propus de Ministerul Tineretului si Sportului.

Dupa terminarea dezbaterii imi permit sa va impartasesc cateva impresii.
Marea majoritate a celor prezenti, au subliniat ceea ce si eu impartasesc, ca avem nevoie de o noua lege a educatiei fizice si a sportului, la pachet cu un set de modificari legislative care sa acorde facilitati fiscale si sa contribuie la consolidarea si dezvoltarea sistemului national de educatie fizica si sport.
Inainte de a pune in dezbatere o noua lege a educatiei fizice si sportului, este imperios necesar sa definim o Strategie Nationala pentru Educatiei Fizica si Sport pe termen scurt, mediu si lung (eu am propus o perioada 2016-2032) care sa ne arate liniile directoare pe resurse umane, finantare, infrastructura si activitate pentru aceasta perioada, pentru a cheltui eficient acesti bani din sport, multi putini care sunt.
Discutand cu unii presedinti de federatii, suntem convinsi ca aceasta Strategie trebuie sa se materializeze si printr- un Plan de Dezvoltare a Sportului in Romania pentru perioada 2016-2032 care sa stabileasca punctual pe fiecare linie (resursa umana, finantare, infrastructura activitate) obiectivele, termenii de realizare si cine raspunde. Acest plan, trebuie neaparat aprobat de catre Parlamentul Romaniei, astfel incat indiferent cine vine la guvernare sa nu se modifice major ci doar efectuate corectii de optimizare.
Punctual pe proiectul de lege s-au facut interventii si discutii:
a. impartirea federatiilor in doua categorii, este o propunere neinspirata si care nu rezolva nimic altceva decat sa cream ,,un razboi” inutil intre federatii si sa invrajbim pe unii impotriva celorlalti. Daca la art. 5 in lege vorbim de egalitatea de sanse, atunci nu are sens sa intervenim in lege si sa impartim in doua categorii federatiile ci asa cum s-a facut si pana acum prin Regulamentul si Criteriile de Finantare al Federatiilor Sportive Nationale stabilite finantarile in functie de strategia care lipseste cu desavarsire;
b. Scoaterea capitolului cheltuiala salariala de pe lista cheltuielilor eligibile din fondurile publice obtinute de catre cluburile private pe baza de proiecte de la autoritatile locale (art. 18.2) este unanim dezagreata. Confuzia creata, a adus la dezbatere si pe fostii mei colegi de la CSM Bucuresti care nu au inteles ca ei nu fac parte din categoria celor afectati de acesta propunere!? Nu vor fi afectate nici cluburile Steaua, Dinamo, CSM Ploiesti, CSM Craiova si toate cluburile institutii publice in subordine autoritatilor locale sau centrale. Problema este ca celelalte cluburi care reprezinta 80% din cluburile active in campionatele nationale de seniori, ar trebui sa isi caute alte surse de finantare (sponsori sau alte venituri proprii) pentru a evita memoriile, insolventa sau chiar falimentul incepand cu luna septembrie! Personal consider, ca daca vom avea o Lege a Sponsorizarii buna (30% din impozitul pe profit fara bariera de 5/1000 valabila pentru toate domeniile, o taxa anuala diferentiata pentru sport pentru companiile multinationale, bancile si alte instutii financiare, hipermarcheturile, companiile de telefonie si telecomunicatii, firmele care nu declara profit), ar putea fi gandit un sistem care sa transfere sarcina financiara de pe umerii statului pe umerii privatului intr-o perioada de 2-3 sezoane competitionale sportive. Deasemenea aici este foarte important sa implementam Contractul de Munca in Sport si Contractul Unic de Prestari Servicii Sportive, pentru a stabili cadrul general agreat care dupa parerea mea ar aduce pe de o parte mai multe incasari la bugetul de stat, ar indeparta orice interpretare si posibila incalcare a legislatiei de catre managerii/ordonatorii de credite sportivi. Aici sunt mai multe propuneri si s-a discutat despre bugetele multianuale in sport avand in vederea atipicitatea domeniului (si bine s-a facut daca aceste idei se vor si materializa).
c. nu am avut timp in alocutiunea mea sa ating toate aspectele, dar ce este de retinut si nu am reusit sa spun este ca drama prin care trece sportul romanesc este si o urmare a unei proaste organizari a sportului scolar. Avem o propunere cu un Regulament de Organizare si Desfasurare a Activitatilor Sportive in cadrul Asociatiilor Sportive Scolare si Universitare care sper din tot sufletul sa fie materializat. Am solicitat deasemenea ca ministrii prezenti sa le comunice premierului Dacian Ciolos, ca lumea sportului ii solicita sa declare sportul politica de stat si alaturi de cultura Ambasadori ai Romaniei. Pentru asta avem nevoie de o finantare de 1% din PIB si nu de 0.023%!
Acest proiect trebuie implementat nu mai tarziu de 15 septembrie 2016 altfel mai pierdem un an. Chiar daca nu se va gasi o finantare imediata, avem nevoie sa stabilim un cadru organizatoric astfel incat macar 80% din elevii din preuniversitar si studentii sa practice in mod continu si sustinut 1 sau 2 ramuri de sport!

Finantarea inseamna asumarea politica pentru un proiect national astfel incat, declaratiile din ultima vreme sa nu ramana declaratii sterile.
d. se solicita consolidarea sportului de performanta in special a celui profesionist si solutia ar fi Contractul de Munca in Sport/Contractul Unic de Prestari Servicii Sportive, introducerea in nomenclatorul de meserii a tuturor profesiilor din sport si consolidarea Ligilor Profesioniste;
e. multe federatii (olimpice si neolimpice) si-au exprimat nemultumirea pentru impartirea propusa a federatiilor sportive nationale. Subscriu si cred ca pozitia celor de la arte martiale este pertinenta. Sensei Florentin Marinescu a punctat foarte bine ca, ,,unii ar trebui sa se gandeasca ca ar fi bine sa fie parinti ocrotitori ai turor copiilor de pe scara blocului si nu numai a celor din apartamentul celui ajuns sef de scara!”
Eu cred, ca problema sportului romanesc nu este numarul mare de federatii(73) ci numarul mic de sportivi care beneficiaza si de bugete mici, austeritate si saracie. Este adevarat ca la unele federatii, chiar daca am aloca astazi 1 miliard de euro, nu au cum si mai ales pentru ce sa -i cheltuie.

f. inteleg ca Socaciu Adrian (Asociatia Student Sport) a solicitat infiintarea unei Federatii a Sportului Universitar, acuzand FSSU ca fiind ineficienta. Eu imi asum aceste declaratii si-i comunic pe aceasta cale ca este intr-o mare eroare. FSSU se confrunta ca si alte institutii cu multe probleme, face eforturi de a-si optimiza activitatea si de a gasi solutii. Exista un blocaj inter-institutional care nu tine de noi dar si eu as vrea foarte tare sa nu mai existe. Pentru asta avem nevoie de vointa politica, de a lasa orgoliile meschine la o parte si de a cauta solutii materializabile la toate problemele. Reafirm ceea ce am spus si o voi mai spune: vom avea sport universitar peste 8 ani de la initierea unui proiect care sa reorganizeze sportul scolar!

Prezenta ministrului muncii Dragos Pislaru, ministrului secretar de stat in finante Biris Gabriel, ministrului finantelor Anca Dragu, ministrului tineretului si sportului Elisabeta Lipa, ministrului Dialogului CivicVioleta Alexandru, ministrului educatiei Mircea Dumitru, a ministrului Gabriela Szabo, a presedintelui COSR Alin Petrache, a domnilor Ion Tiriac si Ilie Nastase si a multor presedinti de federatii si sportivi emblematici, a dat greutate acestei dezbateri si ar fi pacat ca acest eveniment sa ramana fara masuri materializabile care sa optimizeze activitatea in sportul romanesc.

Cel putin la modul declarativ, Romania ca natiune, tinde spre un progres economic si social. Peste tot in lume, performanta economica este direct proportionala cu nivelul de educatie si starea de sanatate a natiunii.
Viitorul este in scoala romaneasca, iar viitorul sportului romanesc in Asociatia Sportiva Scolara – unicul vehicul spre normalitate si care poate contribui la dezvoltare.
Infiintarea ASS urilor, finantarea acestora, ar contribui la legitimarea in sport a aproximativ 2.5 milioane de noi sportivi care sa practice in mod continuu si sustinut a activitatilor sportive, crearea a aproximativ 350.000 de noi locuri de munca. Acestea ar conduce implicit la o dezvoltare a subdomeniilor economiei care graviteaza in jurul sportului: turism, transport, farmaceutice, paza si securitate, productie de echipament, media, asigurari, ticketing, etc.
Iesirea din cercul vicios in care ne invartim de 26 de ani se poate face doar printr-un proiect national si asumare politica!

13645270_1221568671207458_4935658347553049089_n Autor: Constantin Caliman

25
iul. 16
0

Sportul romanesc la rascruce! Stiti cate fete ca Nadia Comaneci ,,mor” in Romania pentru ca sistemul nu mai este in stare sa le descopere!? Dar cati de Gheorghe Hagi?

Tags : politici sport in Romania proiect modificare legea 69/2000 strategie educatie fizica si sport

Urmeaza o saptamana importanta pentru sportul romanesc.

Pe de o parte, avem plecarea delegatiei Romaniei la Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro, eveniment major in sportul mondial, care va da la sfarsitul lunii august ierarhia in lume a celor mai mari puteri sportive, moment de evaluare a valorii sportului romanesc in comparatie cu celelalte state.

Pe de alta parte, poate mai putin vizibil dar cu siguranta nu mai putin important, vom avea dezbaterea finala pe tema proiectului de modificare a Legii 69/2000 (Legea Educatiei Fizice si a Sportului).

Sportul romanesc, prin proiectul de modificare legislativa propus de MTS, se afla la o mare rascruce. Din pacate, nu la rascrucea asteptata de atatia ani de miscarea sportiva din Romania: o strategie nationala pentru cel putin 4-5 cicluri olimpice, o reorganizare a sportului astfel incat sportul scolar si universitar sa devina baza piramidei sportului romanesc, o finantare sanatoasa si parghii lucrative care sa permita dezvoltarea.

Ca sa sintetizez, proiectul legislativ, nu rezolva nici pe departe problema sportului romanesc dar ,,are meritul” de a aduce in discutie doua modificari care vor afecta grav un sistem aflat intr-un colaps evident:

arunca lumea sportului si federatiile nationale intr-un razboi nedorit, in care unele federatii sunt considerate ,,mai importante” decat altele, incalcand flagrant drepturile conferite de legislatia internationala, respectiv dreptul la egalitatea de sanse si dreptul la exprimare;
scoaterea capitolului ,,cheltuieli salariale” de pe lista cheltuielilor eligibile din fondurile publice, ar conduce la o disparitie a mai mult de 80% din cluburile sportive care duc greul in competitiile nationale de seniori.

Referitor la celelalte modificari propuse, mi-am prezentat un punct de vedere factorilor de analiza si decizie, dar si intr-un material publicat pe site-ul politicisport.ro pentru opinia publica.

In ceea ce priveste impartirea federatiilor in ,,federatii sportive nationale” si ,,federatii sportive”, doua categorii care sa separe clar ramurile sportive in ramuri mai importante si finantate de catre statul roman si ramuri mai putin importante, recunoscute dar nefinantate de statul roman, nu rezolva cu nimic problemele cu care se confrunta sportul romanesc. Mai degraba, le acutizeaza.

Problema in Romania nu este numarul mare de federatii sportive nationale ci numarul mic de practicanti.

Daca vom intelege aceasta stare de fapt si vom recunoaste acest adevar trist, vom reusi sa plecam de la o realitate care, vrem-nu vrem, ne deranjeaza, dar trebuie rezolvata reasezand sportul scolar si universitar la baza piramidei sportului romanesc.

Daca admitem ca reper, ca masa critica (masa de selectie pentru sportul de performanta romanesc) o constituie cei 3,2 milioane de elevi din mediul preuniversitar si cei aproximativ 500.000 de studenti din mediul universitar, atunci cifrele din tabelul de mai sus nu au nevoie de nici un comentariu.

În anul școlar 2014-2015 în sistemul de învățământ preuniversitar funcționează 68 cluburi sportive cu personalitate juridică, 65 de unități de învățământ care au în structura lor secții de club sportiv școlar, 34 colegii și licee cu program sportiv și 100 unități de învățământ care au clase cu profil sportiv. În aceste unități de învățământ se pregătesc pentru marea performanță cca 75.000 de elevi sportivi, din care doar 12.203 elevi sportivi legitimati in cadrul Cluburilor Sportive Scolare, Palate ale Copiilor, Licee cu Program Sportiv adica ai Ministerului Educatiei Nationale si Cercetarii Stiintifice, diferenta fiind sportivi legitimati la alte structuri sportive.

Tot in acelasi an regasim in sistemul universitar un numar de 28 de cluburi sportive universitare cu 4.466 de sportivi legitimati din care 2.407 seniori (nu toti studenti) si 2.059 juniori.

Putem constata ca, din totalul de 243.375 sportivi legitimati in Romania avem 30.81% sportivi elevi si 0.98% sportivi studenti.

Acestia reprezinta din masa critica avuta la dispozitie:

2.34% elevi sportivi dintr-un total de 3.200.000 elevi in mediul preuniversitar;
0.48% studenti sportivi dintr-un total de 500.000 studenti din mediul universitar;

Trebuie inteles, ca performanta sportiva este rezultanta unei educatii in timp, nu vine intamplator si accidental ci in urma aplicarii unor criterii de selectie pe o masa critica cat mai mare, intr-un sistem organizatoric care sa promoveze educatia prin sport si imbunatatirea starii generale de sanatate. Vreau sa subliniez acest lucru si sa evitam sa interpretam investitiile in sportul scolar si universitar ca o investitie in sportul de performanta!

Recunoasterea acestei mari probleme cu care se confrunta sportul romanesc va conduce la o reasezare a sistemului pe noi fundamente!

Lipsa performantelor sportive nu este grava! Grava este starea generala de sanatate precara a natiunii, riscurile la care ne supunem intr-un mediu nesanatos si care ne confera ,,dreptul” de a spune cu tristete, ca avem un sistem nefunctional si bolnav!

Sportul in Romania traieste intr-un cerc vicios:

Numarul mic de practicanti conduce la o calitate slaba a spectacolului sportiv;
Calitatea slaba a spectacolului sportiv conduce la arene sportive goale;
Arenele sportive goale nu sunt si nu vor fi niciodata interesante pentru sponsori si oamenii de marketing, din aceasta cauza nici nu vor fi mediatizate suficient si nici transmise tv;
Nemediatizate, evenimentele sportive sunt neinteresante pentru dezvoltatorii de servicii, producatorii de echipament sportiv, ticketing ul inexistent, turismul sportiv deasemenea, toate conducand sportul pe unul din ultimile locuri in clasamentul prioritatilor pentru parinti si copiii acestora;
Un sistem slab organizat devine ,,neinteresant” iar numarul de practicanti de activitati fizice organizate va fi din ce in ce mai mic;
Numarul mic de practicanti conduce intotdeauna la o calitate slaba a spectacolului sportiv;

Cine trebuie sa construiasca un sistem atractiv, interesant si cu posibilitati multiple de dezvoltare? Statul roman prin toate structurile lui functionale inca! Adica NOI!

Numarul mic de practicanti (masa critica mica de selectie) scade posibilitatea de a reusi sa fie selectionati si indrumati spre sportul de performanta alti Gheorghe Hagi, Nadia Comaneci, Ilie Nastase sau Ion Tiriac, ,,moaste sportive” cu care tot ne ,,laudam” si am reusit sa fim recunoscuti in lume, dar in memoria si respectul carora nu suntem in stare sa mai facem nimic! Stiti cate fete ca Nadia Comaneci ,,mor sportiv” in Romania pentru ca sistemul nu mai este in stare sa le descopere!? Dar cati de Gheorghe Hagi?

In concluzie, impartirea federatiilor sportive in doua categorii nu rezolva problema grava de fond ci acutizeaza unele dispute care nu isi au rostul, vis a vi de ideea ,,care sport este mai important decat altul”?

Finantarea sportului romanesc trebuie sa se faca transparent, fara implicarea politicului in actul managerial sportiv, dupa un Regulament de Finantare stabilit in functie de Strategia Nationala pentru Sport si Tineret in Romania pentru perioada 2016_2032. Regulamentul de Finantare trebuie stabilit de catre MTS impreuna cu Federatiile Sportive Nationale.

Strategia Nationala de Dezvoltare a Sistemului de educatie Fizica si Sport in Romania, trebuie stabilita cat mai curand, aprobata de catre Parlament impreuna cu un Plan desfasurat de actiuni pentru reorganizarea sportului in Romania, astfel incat oricine ar veni la guvernare sa nu poata sa il modifice major. Primii pasi trebuie efectuati inainte de inceperea anului scolar 2016-2017 si a anului universitar care tocmai bat la usa. Pentru aceasta, este nevoie de vointa politica si de o asumare a unui proiect national de reorganizare si finantare a sportului romanesc care sa includa un REGULAMENT ORGANIZARE SI DESFASURARE ACTIVITATE ASS.

Cealalta propunere de a scoate capitolul ,,cheltuieli salariale” de pe lista cheltuielilor eligibile din fondurile publice, mentionam mai sus ca ar conduce la disparitia a mai mult de 80% din cluburile sportive care duc greul in competitiile nationale de seniori.

Mare parte din cluburile sportive care activeaza in ligile/campionatele superioare in Romania sunt finantate din bani publici. Daca nu stiti, va reamintesc ca in anul 2015 au disparut echipele de handbal, volei si rugby din Constanta tocmai din cauza ca, la un control al Curtii de Conturi s-a constatat ca neeligibila cheltuiala salariala iar fondurile obtinute de la Consiliul Judetean si Consiliul Local trebuiau alocate doar pentru capitolele de cheltuieli legate de activitate (cazare, masa, transport, echipament sportiv). Aceste fonduri au fost obtinute prin proiecte de finantare aprobate de catre administratiile publice locale si alocate unor cluburi infiintate si organizate in baza Legii 69/2000 cu completarile ulterioare si OG 26/2000. Tot in anul 2015 s-a modificat Legea 69/2000 si a fost introdus ca si capitol eligibil, cheltuiala salariala din banii publici.

Scoaterea acestei modificari legislative obtinute in anul 2015, nu ar face altceva decat sa conduca la imposibilitatea derularii unor contracte aflate in curs, blocarea unor competitii, depunerea de memorii la comisiile de specialitate ale federatiilor sportive nationale, slabirea campionatelor prin disparitia unor sportivi valorosi care automat vor migra in campionate din alte tari unde sunt platiti la timp si bine.

Deasemenea, aceasta initiativa ar incalca flagrant dreptul la exprimare si egalitatea de sanse!

De ce afirm asta?

Tot in Romania, o mare parte dintre cluburile sportive sunt finantate…surpriza, tot din bani publici: cluburile sportive departamentale aflate in subordinea MTS, cluburile sportive departamentale aflate in subordinea MAPN (CSA Steaua Bucuresti), MAI (CS Dinamo Bucuresti), Ministerul Transporturilor (CS Rapid Bucuresti), CSM urile cluburile sportive municipale – institutii publice aflate in subordinea Consiliilor Locale/Consiliul General al Municipiului Bucuresti, Cluburile Sportive Universitare/Cluburile Sportive Scolare/alte unitati de invatamant cu profil sportiv aflate in subordinea Ministerului Educatiei Nationale si Cercetarii Stiintifice. Toate aceste structuri sportive nu obtin finantare pe baza de proiecte aprobate sau nu de catre administratiile locale si/sau centrale, ci au bugete aprobate/alocate ca institutii publice subordonate.

Drama pe care o traieste sportul romanesc din acest punct de vedere este ca, unii ,,sunt mai egali decat altii”!

Daca propunerea de a scoate ca si cheltuiala eligibila, cheltuiala salariala din fondurile publice, se refera deopotriva la toate cluburile sportive din Romania indiferent de forma de organizare si functionare, ar rezolva problema egalitatii de sanse, atunci ar trebuie gandit un proiect pentru o perioada de tranzitie, de 2-3 sezoane competitionale, perioada in care ar trebui consolidate parghii (o lege a sponsorizarii atractiva atat pentru sponsori cat si pentru structurile sportive) astfel incat nimeni sa nu fie afectat. Dar daca aceasta propunere este facuta doar pentru structurile sportive organizate in baza Legii 69/2000 si OG 26/2000 care obtin finantare pe baza de proiecte si aprobate de catre Consiliile Locale/Judetene, aceasta ar constitui o mare nedreptate si o idee neinspirata!

Peste tot in lume exista finantare de la stat, de la administratii centrale si locale (Rusia, Polonia, Ungaria, Spania, Germania, Danemarca, Norvegia, Suedia, Statele Unite ale Americii, Canada, etc.). Cei mai multi bani/cap de locuitor sunt investiti conform datelor statistice in tarile nordice (Suedia, Norvegia, Danemarca) unde se ajunge la aproximativ 65 euro/cap de locuitor.

Dezvoltarea sistemului educaţiei fizice şi a sportului conduce implicit la crearea de noi locuri de muncă şi dezvoltare economică. Este necesară încurajarea unei culturi de masă în privinţa participării la activităţi fizice şi competiţii sportive, cu o ţintă de participare de 40-45% din populaţie. Acest deziderat trebuie pus în contextul mai larg al unui parteneriat între autoritatea guvernamentală, sectorul privat şi organizaţiile neguvernamentale şi de voluntari.

Sa strici ceva functional, este usor! Sa construiesti ceva durabil este greu, dar nu imposibil!

Prin experienta mea acumulata in managementul sportiv si in administratia publica, consider fara echivoc, ca vremea vorbelor goale aruncate in vant a trecut. Este momentul faptelor!

Romania are nevoie de un proiect national de reorganizare a sportului si o vointa politica in acest sens. Resursele financiare nu sunt adevarata problema a sportului in Romania ci mai degraba forma de organizare si parghiile avute la dispozitie de lumea sportului si cea a oamenilor de afaceri. Restul va veni de la sine pentru ca natiunea stie ce vrea. Se pot crea aproximativ 350-400.000 de locuri de munca si reglementa o piata care ar putea aduce crestere economica si un 4-5% din PIB. Atunci vom trai ca o natiune sanatoasa si cu speranta in suflet, pentru rezultate sportive in competitiile internationale si nu cu frustrarea ca nu mai contam in nici o competitie.

Atunci vom striga cu totii mandri: Hai Romania!

Autor: Constantin Caliman

28
iun. 16
4

S.O.S. Guvernul Romaniei? Va rog nu treceti proiectul de modificare a Legii Educatiei Fizice si Sportului 69/2000!

Tags : legea 69/2000 legislatie sportiva

Legea 69/2000 este actul normativ care reglementeaza activitatea de educatiei fizica si sport sub toate formele ei. Din 2000 de cand a fost aprobata, aceasta lege a suferit mai multe modificari, lucru absolut normal intr-un sistem cu multe hibe, care are nevoie de optimizari dar mai ales, de o reorganizare din temelii.

Saptamana trecuta, mi s-a solicitat un punct de vedere vis a vi de proiectul de modificare al acestei legi.

Proiectul poate fi regasit pe site-ul MTS aici.

Astazi am aflat ca se doreste neaparat trecerea acestei modificari prin ordonanta de urgenta.

Consider ca, cel putin cateva puncte trebuie reanalizate, altfel aruncam in aer tot sportul de performanta.

Mai jos, va prezint punctul meu de vedere si modificarile propuse, sintetizand cateva idei:

Impartirea federatiilor in federatii sportive nationale si federatii sportive, prin criteriile propuse, va conduce la invrajbirea oamenilor de sport si a federatiilor intre ele. Aceasta impartire se poate face printr-un regulament in care se stabilesc criteriile de finantare si importanta fiecarei ramuri sportive in functie de strategia care lipseste din pacate, dar sper din tot sufletul sa o adoptam in cel mai scurt timp;
Scoaterea cheltuielilor salariale de pe lista cheltuielilor eligibile din fondurile publice, arunca sportul de performanta din Romania in aer. Ne amintim cu totii, de disparitia echipelor de rugby, volei si handbal din Constanta si problemele cu care s-au confruntat cluburile sportive in perioada 2014-2015. Modificarea adusa legii 69/2000 privind acest punct, trebuie neaparat sa ramana. Scoaterea ei, ar insemna ca toate cluburile care beneficiaza de bani publici obtinuti de la consiliile locale si judetene prin proiecte de finantare sa nu mai poata plati salariile sportivilor si a tehnicienilor. Daca se doreste ca sportul romanesc sa nu mai fie finantat din bani publici (la nivel de cluburi) trebuie gandit un pachet de legi astfel incat sponsorizarea sa devina o solutie alternativa in 2-3 ani. Aceasta tranzitie, trebuie gandita bine, altfel riscam sa distrugem si ce mai avem. Propunerea mea este de regandi o lege a sponsorizarii cu un procent de 30% din impozitul pe profit, fara nici un prag din cifra de afaceri si sponsorii sa aiba facilitati fiscale astfel incat ei sa caute echipele si nu managerii sportivi sa fie ,,cersetori”;
Reglementarile privind sportul scolar si universitar trebuie pastrate si dezvoltate, pentru ca baza piramidei sportului in Romania trebuie sa fie in scoala si in universitate. Aceste prevederi trebuie optimizate, trebuie construit sistemul in care sportul scolar si universitar trebuie sa se dezvolte, aratate clar sursele de finantare si parghille de lucru si control;
Deasemenea, sportul profesionist trebuie consolidat, aratand modul in care poate fi obtinut statutul de sportiv profesionist si conditiile de exprimare a acestor profesii. Daca tindem spre normalitate si dezvoltare, aceste reglementari trebuie sa ramana in continutul legii si chiar dezvoltate;
Este imperios necesar sa introducem ,,Contractul Unic de Prestari Servici Sportive” cu o taxare de 26%, ceea ce ar conduce la o asezare sanatoasa si fara interpretari a modului in care sunt platiti sportivii si tehnicienii. Vom avea surpriza de a avea incasari mai mari la bugetul de stat, urmare a ,,asezarii banilor pe masa”;

Propuneri:

La pct. 4, propuneri privind modificarea Art. 6 (2) care va avea următorul cuprins:

,,(2) Asociaţiile sportive şcolare şi universitare sunt structuri sportive înfiinţate în condiţiile prezentei legi, a căror activitate se desfăşoară sub autoritatea Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice şi coordonată de Federaţia Sportului Şcolar şi Universitar in baza unui regulament aprobat prin O.M., având următoarele surse de finanţare:

aportul asociaţilor;
repartizarea unor sume pentru activitatea sportivă din bugetul de venituri şi cheltuieli al unităţilor şi instituţiilor de învăţământ în care s-a înfiinţat;
repartizarea unor sume de la bugetul de stat pentru activitatea sportivă, prin intermediul Ministerului Tineretului si Sportului respectiv al Directiilor Judetene / a Municipiului Bucuresti pentru Sport si Tineret, prin programe de finantare;
repartizarea unor sume de la bugetul administraţiilor locale pentru activitatea sportivă;
alte surse conform legii (taxe, cotizatii, donatii, sponsorizari, drepturi de televiziune, drepturi de publicitate, etc.)’’

La pct. 10, propuneri privind modificarea Art. 14, care va avea urmatorul cuprins:

,, (1) În condiţiile legii şi în conformitate cu prevederile cuprinse în statutele şi regulamentele federaţiilor sportive naţionale şi internaţionale, sportivii de performanţă pot fi:

a) amatori;
b) profesionişti.

(2) Sportivul profesionist este cel care pentru practicarea sportului respectiv încheie cu o structură sportivă, în formă scrisă, un contract de munca sau un contract unic de prestări servicii sportive în condiţiile legii.

(3) Sportivului profesionist, care a încheiat cu o structură sportivă un contract de munca sau un contract unic de prestări servicii sportive, i se asigură, la cerere, participarea şi plata contribuţiei la un sistem de pensii, public şi/sau privat, în condiţiile legii.

(4) Licenţa de sportiv profesionist se obţine în conformitate cu procedurile prevăzute în statutele şi în regulamentele federaţiilor sportive.

(5) Sportivii străini pot desfăşura activitate ca sportivi profesionişti la o structură sportivă din România, în baza permisului de muncă eliberat în condiţiile legii.

(6) Federaţiile sportive asigură organizarea evidenţei sportivilor profesionişti din ramura de sport respectivă.

(7) Drepturile şi obligaţiile sportivului profesionist sunt cele prevăzute în statutele şi în regulamentele federaţiilor sportive, precum şi în contractul de muncă sau contractul unic de prestări servicii sportive, după caz, încheiate între părţi.

(8) Calitatea de sportiv profesionist încetează în conformitate cu prevederile statutelor şi regulamentelor federaţiilor sportive naţionale.

(9) Ramurile de sport în care se poate practica sportul profesionist se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de Ministerul Tineretului şi Sportului, la propunerea federaţiilor sportive.

(10) Condiţiile de practicare a sportului profesionist se stabilesc prin normele federaţiilor sportive, cu avizul Ministerul Tineretului şi Sportului.

(11) În cadrul aceleiasi structuri sportive pot activa, fără nici o restricție, antrenori, medici, asistenți medicali, maseuri, fizioterapeuţi, cercetători, operatori video, arbitri, observatori, organizatori, statisticieni, cadre didactice, alt tip de personal auxiliar și pot încheia în formă scrisă, un contract individual de muncă sau un contract unic de prestări servicii sportive”.

(12) Modelul cadru pentru contract unic de prestări servicii sportive se stabileşte prin hotărâre de guvern.’’

La pct. 18, propunem introducerea unui nou paragraf (f), cu următorul cuprins:

,, f) finantarea programelor sportive de interes public desfasurate in unitatea administrativ-teritoriala, a asociatiilor sportive scolare si universitare infiintate pe langa unitatile de invatamant preuniversitar si institutiile de invatamant superior’’

La pct. 19, propunem introducerea unui nou paragraf (g), cu urmatorul cuprins:

,, g) cheltuieli de natura salariala a sportivilor si personalului tehnic.’’

Pentru propunerea de la pct. 1 privind modificarea Art. 6 (2), este necesară întocmirea şi promovarea prin O.M. al Educaţiei, a unui ,,Regulament de Organizare şi Desfasurare a Activitatilor in cadrul Asociatiilor Sportive Scolare şi Universitare’’ care poate fi optimizat (vezi ANEXA 1).
Pentru propunerea de la pct. 2 privind modificarea Art. 14, este necesară o initiativa legislativă suplimentară (vezi ANEXA2) ,, Lege pentru modificarea și completarea Codului Fiscal’’ cu expunerea de motive şi formatul propus.

ANEXA 1_REGULAMENT ORGANIZARE SI DESFASURARE ACTIVITATE ASS

ANEXA 2_ Expunere de motive

ANEXA 2_Propunere legislativa

02
iun. 16
0

Plan desfășurat de acţiuni, pe termen scurt și mediu, pentru reorganizarea sistemului naţional de educaţie fizică și sport în Romania

Eforturile comune ale specialistilor din sportul romanesc, trebuie materializate intr-un plan desfasurat de actiuni, pe termen scurt si mediu, pentru reorganizarea sistemului national de educatie fizica si sport.

Trebuie stabilite foarte clar directiile de actiune cu specificatii clare in ceea ce priveste responsabilitatea, caile de materializare, scopul-tinta, perioada de implementare cu teremeni de finalizare, parghiile si posibilitatile de control si corectie.

Plan desfasurat de actiuni pentru reorganizarea sportului in Romania

01
iun. 16
0

De ce este necesara in Romania o strategie in domeniul sportului?

Tags : politici noi in sport Romania strategie

„Sportul face parte din patrimoniul oricărui bărbat şi al oricărei femei,
iar absenţa acestuia nu poate fi nicicând compensată.”
Pierre de Coubertin

Sportul în UE înseamnă toate formele de activităţi fizice care, printr-o participare mai mult sau mai puţin organizată, au drept obiectiv ameliorarea condiţiei fizice şi psihice a persoanei, dezvoltarea relaţiilor sociale sau dobândirea unor rezultate pozitive în competiţiile de toate nivelurile. Sportul este un fenomen social şi economic în continuă dezvoltare, cu o contribuţie importantă la obiectivele strategice ale Uniunii Europene referitoare la solidaritate şi prosperitate. Idealul olimpic de dezvoltare a sportului în vederea promovării păcii şi înţelegerii între naţiuni şi culturi, precum şi a educaţiei celor tineri, s-a născut în Europa şi a fost susţinut de Comitetul Olimpic Internaţional şi de Forul Olimpic European. (Cartea Albă a Sportului – UE)

România nu poate face, în acest context, notă discordantă în raport cu legislaţia europeană în ceea ce priveşte educaţia fizică şi sportul, organizarea şi finanţarea acestui sistem.

Orientarea către politici în domeniul sportului se poate efectua în UE, dar mai ales în România, prin sprijinirea cu date si cifre, dar mai ales printr-o responsabilizare a politicului şi a comunităţilor locale în scopul identificării şi implementării unor sisteme lucrative adecvate.

Lansarea acţiunilor politice şi cooperarea sporită la nivelul UE pe tema sportului trebuie să fie susţinute de o bază solidă de cunoştinţe. Calitatea, relevanţa şi comparabilitatea datelor trebuie să fie îmbunătăţite pentru a permite o planificare strategică mai bună şi adoptarea de decizii adecvate în domeniul sportiv.

Recunoaşterea tot mai largă (ONU, UNESCO, OMS, UE) a rolului sportului în creşterea calităţii vieţii, dezvoltarea durabilă, diminuarea criminalităţii, creşterea şi stabilitatea economică, dezvoltarea resursei umane pe termen mediu şi lung fac tot mai multe state/naţiuni să plaseze problematica privitoare la „un mod de viaţă sănătos” între subiectele legate de strategia şi siguranţa naţională, vizând orizonturi de timp ce ating şi chiar depăşesc, ca obiective şi măsuri, anul 2024.

Ţinând seama de importanţa rolului demonstrat jucat de activităţile fizice în asigurarea unui nivel ridicat de sănătate, a unui climat social responsabil şi activ, a unei dezvoltări economice stabile, a unei incluziuni sociale a categoriilor defavorizate, ca şi de transformările sociale, economice şi de educaţie la nivel naţional, statul român, prin autorităţile sale plasate la cel mai înalt nivel, trebuie să-şi propună lansarea şi susţinerea unei strategii care să vizeze modificări importante în organizarea şi dezvoltarea domeniului Educaţiei Fizice şi Sportului din România în acord cu tendinţele, acordurile şi parteneriatele internaţionale şi cu interesele proprii pe termen lung.

Sportul este recunoscut ca făcând parte integrantă din realitatea socială, culturală şi economică a României şi ca factor de consolidare a imaginii şi relaţiilor sale internaţionale.

Statul român trebuie să îşi asume misiunea de a susţine şi dezvolta Sistemul Naţional de Educaţie Fizică şi Sport prin mijloacele specifice unui stat de drept cu o economie de piaţă funcţională.

Punctele principale ale unei strategii trebuie sa fie orientate către:

creşterea gradului de participare activă a populaţiei de toate vârstele la activităţi sportive cu caracter permanent, în interesul păstrării şi ridicării nivelului de sănătate individuală, al ridicării nivelului de coeziune, integrare şi încredere socială a membrilor societăţii ;
creşterea gradului de practicare a activităţilor sportive, cu precădere în rândul copiilor şi tinerilor, în scopul formării şi dezvoltării lor pentru a deveni cetăţeni activi, educaţi şi responsabili;
creşterea gradului de implicare a factorului uman generator de plus valoare şi dezvoltare economică, prin iniţiativa privată şi încurajarea investiţiilor în sport, pentru crearea de noi locuri de muncă şi dezvoltarea acestui sector ca unul din motoarele relansării economice a ţării;
creşterea nivelului şi calităţii reprezentării României ca generatoare de excelenţă şi în sportul de preformanţă la cele mai înalte cote ale competiţiilor sportive desfăşurate pe plan mondial;

Category Archives: Legislație şi documentare

mai 18

0

Finantarea sportului romanesc si ajutorul de stat (punct de vedere)

mai 18

0

Finantarea sportului dupa modificarea Legii 69/2000

nov. 16

0

Legea Sponsorizarii neatractiva si ineficienta in Romania. De ce avem nevoie de facilitati fiscale in sportul romanesc?

sept. 16

0

Dezbatere publica Strategia de Dezvoltare a Sportului (2016-2032) – 22 septembrie 2016, la sediul COSR

aug. 16

2

Bani in sport, Legea Sponsorizarii si Codul Fiscal/Facilitati fiscale propuse pentru redresarea sportului romanesc

iul. 16

0

Dezbatere publica ,,Sportul in Romania”. Abordare participativa in modificarea Legii 69/2000 Legea Educatiei Fizice si Sportului

iul. 16

0

Sportul romanesc la rascruce! Stiti cate fete ca Nadia Comaneci ,,mor” in Romania pentru ca sistemul nu mai este in stare sa le descopere!? Dar cati de Gheorghe Hagi?

iun. 16

4

S.O.S. Guvernul Romaniei? Va rog nu treceti proiectul de modificare a Legii Educatiei Fizice si Sportului 69/2000!

iun. 16

0

Plan desfășurat de acţiuni, pe termen scurt și mediu, pentru reorganizarea sistemului naţional de educaţie fizică și sport în Romania

iun. 16

0

De ce este necesara in Romania o strategie in domeniul sportului?

Articole recente

Comentarii recente

Arhive

Postari recente

Sport in Romania? Crizele gestionate prost, prevad dezastrul iminent!

IPRM Sport partener APNSR, infiinteaza Filiale Judetene

Concluziile Consiliului European, privind impactul pandemiei de COVID-19 și redresarea sectorului sportului

Moto

Contact Info