Scrisoare Deschisa: Domnului Preşedinte Klaus Werner Iohannis
Către: Administraţia Prezidenţială
În atenţia Domnului Preşedinte Klaus Werner Iohannis
Palatul Cotroceni, Bulevardul Geniului 1-3, București 060116
Asociatia Politici Noi ale Sportului in Romania
Tag Archives: strategie sport
- 03
dec. 19
0
- 04
oct. 19
0
Pactul National Pentru Sport – O necesitate Imediata!
Pactul Naţional Pentru Sport reprezintă singura alternativă viabilă de a relansa sportul românesc. Facem un apel pe această cale la: Preşedinţia României, Parlamentul României şi toate partidele politice, Guvernul şi ministerele de resort cu implicaţii în domeniul Sportului şi politicilor pentru Tineret (Ministerul Tineretului şi Sportului, Ministerul Educaţiei Nationale, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice), Comitetul Olimpic şi Sportiv Român, societatea civilă, pentru a deveni semnatarii Pactului Naţional pentru Sport şi vă solicităm acordul pentru:
- Aprobarea în Parlamentul României, la pachet, a urmatoarelor proiecte legislative: Strategia Naţională pentru Sport şi a Planului de Dezvoltare pe Termen Lung a Sportului Românesc (2019-2040), modificarea şi completarea Legii 69/2000 a Educaţiei Fizice şi Sportului, modificarea şi completarea legii nr. 227/2015 privind Codul Fiscal al României, modificarea și completarea legii nr. 500/2002 a Finanţelor Publice.
- Acordarea, prin acest demers legislativ, a statutului de ,,Domeniu de Interes Naţional’’ sportului românesc şi politicilor pentru tineret.
Încercările separate ale oamenilor politici dar şi de sport de a aduce modificări cadrului legislativ, sunt de cele mai multe ori (cu mici excepţii) sortite eşecului. De asemenea, faptul că de multe ori intervenim pe Legea Educaţiei Fizice şi Sportului şi/sau pe alte acte normative cu incidenţă în domeniul sportului, fără a sincroniza toate actele normative conexe şi fără să ne gândim la eventualele urmări nefaste, induce opiniei publice starea de confuzie şi bineînţeles de nemulţumire. Autoritatea guvernantă în sport este Ministerul Tineretului şi Sportului. Este imperios necesar să întărim poziţia şi rolul autorităţii guvernante în sport, astfel încât orice iniţiativă legislativă din domeniul Sportului să facă implicit obiectul iniţiativei autorităţii guvernante. Punctele de vedere scrise în varianta ,,repede – înainte’’ la proiectele de legislaţie initiate de alte entităţi nu sunt soluţia cea mai inspirată pentru însănătoşirea domeniului, fără un studiu atent al impactului pe care modificarea propusă o are asupra sistemului.
În contextul actual legislativ, încercarea de a reorganiza sportul românesc are nevoie de o mai temeinică aprofundare şi o bună cunoaştere a problematicii domeniului. Pornind de la această analiză, am identificat aspecte care necesită modificări importante ale legislaţiei. Trebuie să dezvoltăm sportul şcolar şi universitar ca bază a piramidei sportului românesc şi deasemenea avem nevoie de un pachet de modificari legislative care să permită structurilor sportive să implementeze un management performant, cu pârghii lucrative şi o finanţare corespunzatoare pentru a putea implementa programe de dezvoltare durabilă.
Măsurile propuse prin Pactul Naţional pentru Sport au drept scop reorganizarea sistemului, stabilirea unor obiective privind activitatea, resursa umana, infrastructura şi relaţiile internaţionale pe termen scurt, mediu şi lung (5 cicluri olimpice).
Pornind de la premizele:
– sportul este cel mai bun ambasador al României;
– performanţa sportivă este rezultanta educaţiei în timp;
– performanţa economiei naţionale este direct proporţională cu starea generală de sănătate şi nivelul de educaţie a naţiunii,
trebuie concentrate toate eforturile de natura financiară şi umană pentru construirea unui sistem piramidal funcţional cu baza în şcoală. Orice program sportiv iniţiat astăzi în scopul măririi numărului de practicanţi, al selecţiei şi îndrumării către sportul de performanţă a elementelor cu reale calităţi, are nevoie de o periodă cuprinsă între 8-12 ani pentru a obţine rezultate la nivel de mare performanţă, în plan internaţional. De asemenea, vom avea sport universitar, după 8-12 ani de la demararea unui program de reorganizare în mediul preuniversitar.
Ce ne propunem?
1. Reorganizarea sistemului. Consolidarea rolului actanţilor principali MTS şi MEN în acest proces al reorganizării şi implicarea mai activă a celorlalte ministere. Monitorizarea măsurilor din Programul de Dezvoltare şi stabilrea pârghiilor de intervenţie acolo unde este cazul pentru optimizare.
Piramida sportului românesc trebuie să îşi construiască fundaţia pe sportul şcolar şi universitar, unde masa critică o reprezintă cei aproximativ 4 milioane de elevi si studenti. Soluţia o reprezintă reorganizarea Asociatiilor Sportive Scolare si a Asociatiilor Sportive Universitare, finanţarea acestora, parteneriatele cu structurile sportive care au ca obiect de activitate performanţa sportivă, pentru aplicarea criteriilor specifice pe ramură de sport la vârsta potrivită, îndrumarea către sportul de performanţă a elevilor talentaţi. Federaţiile Sportive Naţionale trebuie să devină partenere cu Federaţia Sportului Şcolar şi Universitar în organizarea campionatelor naţionale sportive scolare şi universitare. De asemenea, este imperios necesar ca ora de educatie fizica şi sport de 45 de min., ca disciplină în trunchiul comun MEN, să fie separată de activitatea sportivă care se organizează şi se desfăşoară doar în cadrul structurilor sportive sub formă de şedinţe de antrenament pe perioada a 60-90-120 min, în funcţie de specificul ramurii sportive. Protocolul de Colaborare dintre MTS şi MEN trebuie extins şi la nivelul celorlalte ministere de resort cu implicaţii în acest domeniu. Implementarea măsurilor din Planul de Dezvoltare trebuie monitorizata şi stabilite pârgiile de intervenţie acolo unde este cazul, pentru optimizare.
- Rezolvarea problemei Finanţării.
Sportul românesc se bazează într-o proporţie prea mare pe fondurile alocate de administraţiile publice centrale şi locale, banii provenind din sponsorizari şi investiţii private fiind insignifianţi (vezi Expunerea de Motive pentru proiectul de modificare a Codului Fiscal). Mai mult decât atât, unele autoritati înteleg gresit mecanismul finanţării programelor sportive. Deşi au obligaţia de a sprijini practicarea şi organizarea activităţilor sportive, drepturi garantate de stat prin legislatie (art. 3 alin (1) din legea EFS 69/2000), unele administraţii publice consideră, în mod eronat, că doar ,,pot’’, neavând in fapt nicio obligaţie, invocând principiul autonomiei locale.
Legea 69/2000, Art. 3 alin (1) ,,Autorităţile administraţiei publice, unităţile şi instituţiile de învăţământ, instituţiile sportive, precum şi organismele neguvernamentale de profil au obligaţia să sprijine sportul pentru toţi şi sportul de performanta şi să asigure condiţiile organizatorice şi materiale de practicare a educaţiei fizice şi sportului în comunităţile locale.’’
Sponsorizarea reprezinta o parghie nelucrativa, banii din publicitate si drepturi tv sunt putini. Marketingul sportiv este inexistent şi neperformant, fiind printre altele si o rezultanta a calitatii spectacolului sportiv de slabă calitate de multe ori, a dezinteresului publicului spectator pentru evenimentele sportive, a lipsei de interes a televiziunilor de a transmite aceste evenimente, lipsa de interes a sponsorilor de a se implica în actul de sponsorizare şi de a investi în publicitate prin sport. Soluţia o reprezintă efectuarea de demersuri, astfel încat sponsorizarea sa devina o pârghie lucrativă, modificarea Codului Fiscal şi repectarea prevederilor Legii Sponsorizarii în ceea ce priveste controlul, respectiv imposibilitatea sponsorizarii fundaţiilor proprii şi a organizaţiilor subordonate (vezi cazul companiilor multinaţionale). Avem nevoie ca programele sportive naţionale stabilite de MTS prin OM 664/2018 să fie finanţate de către administraţiile publice centrale şi locale, în conformitate cu prevederile Codului Administrativ coroborat cu prevederile art. 67 din Legea EFS 69/2000 cu modificările şi completările ulterioare, în sensul stabilirii unui Regulament de Finanţare care să respecte principiul transparenţei, egalităţii de şanse, precum şi a legislaţiei privind acordarea ajutorului de stat.
- Respectarea principiului autonomiei în sport.
Unul din principiile cele mai importante promovate de toate organizaţiile internaţionale este nerespectat în România, iar forma de functionare, cu structuri sportive de drept public, este una neperformantă şi păguboasă. Interferenţa oamenilor politici în actul managerial sportiv este una nocivă şi de cele mai multe ori conduce la accelerarea eşecului unui proiect. Alternativa o reprezintă descentralizarea, investiţiile efectuate de către administraţiile publice centrale şi locale în programe sportive de dezvoltare a activitatii si infrastructurii sportive (P1, P2, P3, P4, P5).
- Construirea unui cadru legislativ sănătos şi coerent.
Legislaţia trebuie să confere cadrul organizatoric şi pârghiile de lucru care să conducă la îmbunătăţirea stării generale de sănătate a naţiunii, iar performanţa sportivă să fie o rezultantă a educaţiei în timp. Legislaţia privind fiscalitatea si utilizarea fondurilor trebuie regândită astfel încat, chiar dacă pentru resuscitarea sistemului este nevoie de o investitie masivă din fonduri publice, odata cu dezvoltarea si consolidarea sistemului privat sarcina financiara sa fie transferata pe umerii privatului. Administraţiile publice centrale şi locale trebuie să se preocupe de investiţii în infrastructura sportivă (construire, modernizare şi întreţinere), în programe de dezvoltare a sportului şcolar şi universitar şi în finanţarea reprezentării în cele mai bune condiţii în competiţiile internaţionale. Sportul profesionist trebuie să devină, în timp, exclusiv sarcina ligilor profesioniste, care sa aibă acces la fonduri publice în proporţiile stabilite de legislaţia internaţională şi surse consistente din mediul privat.
- Rezolvarea problemei infrastructurii sportive. Accesul elevilor şi studenţilor în bazele sportive existente. Stabilirea unei strategii de dezvoltare a infrastructurii (modernizare, întreţinere şi construire), astfel încât România să poată candida în viitor pentru organizarea unor evenimente sportive internaţionale.
Infrastuctura din sistemul naţional pentru educaţie fizică şi sport este în proporţie de 75% una de nivelul anilor 1980. Ea este insuficientă şi de calitate slabă.
Materializarea proiectelor recente privind construirea baze sportive noi şi moderne reprezintă paşi timizi în încercarea de aliniere a României la circuitul internaţional de facilităţi sportive care să contribuie la popularizarea sportului, dar mai ales la implicarea activă a cetăţenilor în sport şi la îmbrăţişarea practicării în mod regulat, de către aceştia, a exerciţiilor fizice.
Multe dintre bazele sportive construite înainte de 1989, rămase în picioare, au acum o imagine dezolantă, ce oglindeşte starea actuală a sportului românesc. Subterfugiile legislative, nepăsarea administratorilor sau retrocedarea terenurilor a permis ca multe dintre bazele sportive din perioada comunistă să fie abandonate sau demolate pentru a face loc unor proiecte imobiliare.
,,MTS nu a întocmit un Registru al Bazelor Sportive şi nu a acordat atenţia cuvenită activităţii de omologare a bazelor sportive şi de înscriere a acestora în Registrul Bazelor Sportive Omologate’’ *sursa Raport Curtea de Conturi 2013
*
Planul de dezvoltare a sportului pe termen lung, trebuie să reprezinte Momentul ,,0’’ al sportului romanesc, fără de care orice efort este inutil. Lipsa unei strategii de dezvoltare a acestui domeniu face ca activitatea să fie haotica şi din pacate resursele financiare, şi aşa puţine, sunt acum cheltuite de multe ori ineficient. Această strategie trebuie aprobată pentru minim 5 cicluri olimpice (20 de ani) şi trebuie să conţină un Plan de Dezvoltare cu măsuri pe termen scurt, mediu şi lung (exemplu: Duma de Stat a Rusiei a aprobat în anul 2007 Planul de Dezvoltare pe Termen Lung pentru o perioadă de 32 de ani).
De asemenea, acest plan de măsuri trebuie aprobat de către Parlamentul Romaniei astfel încât, oricine ar veni la guvernare, să nu poată modifica major proiectele începute.
România are nevoie de o reaşezare a domeniului sport pe fundamente stabile, care să garanteze dezvoltarea durabilă în contextul respectării principiului autonomiei în sport, a finanţării suficiente şi asigurării cadrului optim de dezvoltare a industriei sportului.
Anexam prezentei:
- Strategia Naţională de Dezvoltare a Sportului pentru perioada 2019-2040 /Proiect in lucru MTS&MEN;
OM comun MTS&MEN Protocol Colaborare
- Plan desfăşurat de acţiuni propuse pe termen scurt, mediu şi lung pentru reorganizarea sportului în Romania (ANEXA la Strategie);
Plan desfasurat de actiuni pentru reorganizarea sportului
- Propuneri de Reorganizare a Sportului Şcolar şi Universitar;
METODOLOGIA ORGANIZARII SI DESFASURARII ACTIVITATILOR SPORTIVE IN CADRUL ASS
Anexa 1_PV_Constituire ASS_ Model
Anexa 2_Contract Comodat Sediul Social_Model
Anexa 3_Contract Societate Particulara_Model
Anexa 4_Cerere de Legitimare_Model
Studiu_ Judetul IASI_proiect pilot Reorganizare Sport Scolar
REGULAMENT ORGANIZARE SI DESFASURARE ACTIVITATE ASU uri
- Proiect de modificare şi completare a Legii nr. 227/2015 privind Codul Fiscal al României în ceea ce priveşte mecanismul sponsorizării (Expunere de Motive şi Proiect Modificare Legislativă – este în dezbatere în Camera Deputaţilor. Trebuie completat cu amendament);
Expunere de Motive _CFiscalSponsorizare
Proiect legislativ de modificare a codului fiscal
- Proiect de modificare şi completare a Legii nr. 69/2000 a Educaţiei Fizice şi Sportului (Expunere de Motive şi Proiect Modificare Legislativă – este în dezbatere în Camera Deputaţilor. Trebuie completat cu amendament);
Proiect Modificare Legea 69_2000
- Proiect de modificare şi completare a Legii nr. 500/2002 a Finanţelor Publice (Expunere de Motive şi Proiect Modificare Legislativă – este un demers extrem de util finanţării activităţilor sportive);
- 19
feb. 19
0
Proiect legislativ – pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul Fiscal al României/Legea Sponsorizarii
Modificarea legislativă vizează crearea unui cadru legislativ mai atractiv pentru agenții economici având ca scop încurajarea sponsorizărilor către mișcarea sportivă din România. Deși de la 1 ianuarie 2016 s-a mărit limita de raportare la cifra de afaceri de la 0,3% la 0,5%, actele de sponsorizare nu au fost suficient încurajate, motivul fiind tocmai această limită, deoarece pragul de 20% din impozitul pe profit datorat, depășește de cele mai multe ori pragul secundar de 5/1000 din cifra de afaceri astfel încât, această limită dublă nu rezolvă deloc problema inițială.
- 16
iul. 18
0
Modificari in legislatia sportiva. Finantarea
Finantarea sportului romanesc, este o problema care trebuie sa isi gaseasca rezolvarea, cat mai repede!
Modificarea Legii 69/2000 prin OUG 38/2017 si mai nou prin consolidarea acesteia cu Legea 90/2018, ar trebui sa faca lumina in ceea ce priveste finantarea si Contractul de Activitate Sportiva.
Din pacate, fara bani publici, sportul romanesc este pe cale de disparitie!
Legea Sponsorizarii este nefunctionala! Procentul de 20% din impozitul pe profit cu un prag de 5/1000 din cifra de afaceri, fara facilitate fiscala pentru sponsor, tine sponsorizatul in pozitia de cersetor!
- 14
nov. 16
0
Legea Sponsorizarii neatractiva si ineficienta in Romania. De ce avem nevoie de facilitati fiscale in sportul romanesc?
Dupa proiectul de implementare a Contractului de Munca in sportul romanesc, vin cu o noua propunere: O noua lege a Sponsorizarii cu facilitati fiscale pentru antreprenori.
La o analiza mai atenta a factorilor care au condus la regresul sportului romanesc in ultimii ani, vom regasi printre alte motive si lipsa parghiilor pentru ca managerul sportiv sa isi dezvolte coerent politicile de marketing.
Putem afirma ca, alaturi de nerespectarea principiului autonomiei in sport, lipsa unei legi a sponsorizarii atractive atat pentru sponsor cat si pentru sponsorizat, sunt cele doua mari cauze ale prabusirii unui sistem altadata cu rezultate notabile.
Ca sa intelegem ce se intampla de fapt in sportul romanesc trebuie sa facem o analiza si sa gasim raspuns la intrebarea: de ce nu sunt suficienti banii in sportul romanesc.
De unde veneau banii, inainte de 1989, in sportul romanesc?
De la bugetul de stat o mare parte, dar interesant de stiut ca pe plan local, aproape toate intreprinderile si sindicatele din cadrul acestora, finantau activitatea sportiva si alocau sume pentru intretinerea si modernizarea bazelor sportive. Acestea erau practic obligate de catre conducerea PCR sa finanteze sportul, care era declarat politica de stat.
Ce am pus in locul finantarii de la intreprinderile de stat si sindicate? Nimic!
Dupa 1989, mare parte din rezultatele sportive au venit ca urmare a unui sistem care era cat de cat organizat, in care se aplicau criterii de selectie pentru ramurile de sport, in special la ramurile importante pentru imaginea noastra ca natiune cu pretentii in intrecerile internationale.
Cu riscul de a ma repeta, va informez in ceea ce priveste bugetul alocat de catre MTS federatiilor in ultimii ani, ceea ce inseamna un procent de 0,095% din PIB/an.
Incepand cu anul 1995, regasim in statisticile anuale o scadere din ce in ce mai mare a numarului de practicanti pe ramura de sport, care culmineaza la aceasta data cu un procent de 0.36% dintre elevii si studentii nostri (12.203 elevi si 1.092 studenti), legitimati ca sportivi de performanta. Din 3.3 milioane de elevi si 540.000 de studenti, sistemul nu este capabil sa acceseze mai mult.
Din cei 243.375 de sportivi de performanta legitimati in 2014, 117.328 sunt in fotbal, restul impartindu-se la celelalte 73 de federatii sportive nationale.
Numarul mic de practicanti ai sportului pe fiecare ramura de sport va conduce iremedial la sanse mici de a gasi performeri care sa ne reprezinte cu cinste in intrecerile internationale si sa obtina rezultate. Mai jos avem numarul de sportivi legitimati la cele mai importante federatii sportive nationale in anii 2012 si 2014.
Reducerea bugetelor anuale alocate sportului de performanta, alaturi de disparitia intreprinderilor de stat si implicit a sindicatelor care finantau mare parte din sportul romanesc, au condus usor-usor la un declin iremediabil.
Gravitatea acestei situatii si o proiectie a dezastrului in timp, nu a fost niciodata explicata cu multa convingere si argumente politicului de catre autoritatea guvernanta (MTS sub toate formele existentei sale ca autoritate, agentie si minister). Motivele sunt multiple: dezinteres, superficialitate, conditii economice nu prea prielnice si oportune (mai ales in perioada 1992-1999), o ,,dependenta’’ a sportului de factorul politic care a ,,hotarat’’ finantarea dar nu a anticipat acest dezastru, disparitia resursei umane de calitate, neliberalizarea pietei sportului si crearea de parghii lucrative, etc.
Daca ar fi sa-i numim pe toti cei vinovati de prabusirea sistemului national sportiv, probabil ne-ar lua mult timp. Ceea ce vreau eu sa scot in evidenta acum in 2016, este faptul ca cel mai mare vinovat se face ,,Omul de Sport’’!
Atentie! O anumita categorie dintre oamenii de sport, pentru ca au mai existat si sunt inca (putini cei drept), oameni de sport care pun suflet si pasiune in toata activitatea lor si au intradevar expertiza si competente pentru acest domeniu!
Da, ,,omul de sport’’ care ingenuncheat sistemul national sportiv, il mai regasim si acum dupa 26 de ani in fruntea unor structuri sportive si care traieste dupa principiul ,,daca mi se da, eu fac! Daca nu, asta e!’’. Acest tip de ,,om de sport’’, este adevaratul vinovat pentru prabusirea sistemului. El, numit de cele mai multe ori politic, s-a ghidat dupa acest principiu si impreuna cu cei care l-au numit, au asistat pasivi la ceea ce s-a intamplat in jurul lor.
Am dezbatut intr-un alt material, acum cateva luni, ,,vina’’ politicului pentru regresul sportului romanesc. Trebuie inteles ca, ar fi neoportun, sa aruncam vina doar in aceasta zona. Este o culpa comuna! Ceea ce trebuie sa inteleaga politicul in dorinta lui de a castiga simpatia electoratului, este ca nu intotdeauna alegerea unui sportiv cu notorietate este cea mai buna solutie de a-l promova in functii de conducere, managementul sportiv fiind o zona cu multiple implicatii, presupunand o buna cunoastere a sistemului si legislatiei romanesti dar si internationale, posibilitatea de a propune idei materializabile si capacitatea de a explica si sustine un plan de masuri pe termen scurt/mediu/lung, a unei strategii.
Daca in state ex-comuniste ca Ungaria, Cehia, Slovacia dar mai ales Polonia, sistemul s-a zbatut, a cautat si gasit solutii de redresare, a implementat sisteme functionale din alte state, au dezvoltat continuu resursa umana acordand in paralel mare atentie dezvoltarii infrastructurii, noi romanii am trait un ,,dolce far niente’’, bucurandu-ne in momentele rare cand am mai avut rezultate si plangand acum cand nu mai sunt.
Marea noastra greseala ca natiune, este ca nu am cautat si implementat in mod continuu solutii, nu am stabilit o strategie nationala a domeniului si un for care sa analizeze si sa vina cu propuneri de optimizare in fiecare an (exemplu: Rusia). Managementul si administrarea structurilor sportive ca specializare in institutele de invatamant superior a aparut in Romania abia in anul 2005. Noii manageri sportivi ai Romaniei din pacate, nu sunt intotdeauna cele mai bune alegeri, imixtiunea politicului in acest domeniu conducand la o blazare si dezinteres a celor care ar trebui conduca destinele sportului. Numirea pe criterii politice in functii si nu pe mandate de minim 4 ani cu un ,,contract de management’’ cu obiective clare, a facut imposibila dezvoltarea in conditii propice a unui sistem performant. Deasemenea, resursa umana, specialistii pe care i-am avut sau varfurile pe care le-am ajutat sa finalizeze studii de specialitate in cei 26 de ani, au preferat sa migreze in alte state care le-au pus la dispozitie conditii optime pentru performanta si au stiut sa-i plateasca mai bine, vitregind sistemul romanesc si asa muribund de tehnicieni de calitate. Salariile mici pentru tehnicienii care se ocupa de initiere si selectie in sportul romanesc, constituie una din cauzele regresului, multi dintre fostii mari sportivi de performanta refuzand sa se dedice acestei meserii fara cautare.
Deasemenea, statele care au aderat la UE, au cautat si beneficiat de solutii in ceea ce priveste dezvoltarea sportului, au stiut sa negocieze introducerea de axe de finantare pentru activitate sportiva si infrastructura. Cel mai bun exemplu din acest punct de vedere este Polonia care are si o rata de absorbtie de invidiat. Dar acest subiect il vom analiza intr-un material viitor. In Romania, sportul nefiind politica de stat, neacordandu-i statutul si importanta cuvenita, nu a facut niciodata obiectul introducerii ca domeniu sectorial cu axe de finantare din fonduri europene. Vom avea ocazia, probabil, sa facem aceasta negociere in urmatorii ani pentru perioada 2020-2024, daca acest demers va fi luat ca oportun in considerare.
Mai jos va supun atentiei, structura sumelor alocate Romaniei in cadrul financiar 2014-2020, in care nu regasiti sume alocate programelor pentru activitate sau infrastructura sportiva.
Deasemenea, valoare fondurilor alocate Romaniei este una generoasa. Numai ca, gradul de absorbtie al tarii noastre este unul care nu mai are nevoie de nici o comparatie.
Romania traieste de multi ani intr-un cerc vicios:
PIB ul Romaniei a crescut de la an la an. Daca alte state investesc masiv in infrastructura si in sport, la noi investitiile au fost intotdeauna la limita subzistentei. Criza prin care trec unele ramuri sportive este atat de grava, incat chiar daca am vrea sa alocam bugete substantiale, nu mai avem resursa umana pentru selectie si initiere, nemaiavand antrenori (scrima, gimnastica, polo, etc.).
La un calcul sumar, nu avem in sportul romanesc mai mult de 300 mil euro pe an fiscal insemnand un procent de 0,17% din PIB. In acest buget anual avem: bugetul anual MTS insemnand 0,054% din PIB (venituri proprii si sume de la bugetul de stat, alocatii bugetare FSN uri, rente viagere, Complexe Nationale, directii de sport si tineret, etc), bugetul COSR, bugetul anual MENCS ( alocatii pentru sportul preuniversitar si universitar), bugete MAP si MAI, buget Ministerul Transporturilor, bugetele Federatiilor Sportive Nationale cu tot cu venituri proprii si alocatii MTS, bugetele structurilor sportive – cluburi si asociatii care participa la calendarele nationale si internationale alocate de catre ordonatorii de credite principali –autoritati centrale si locale, etc.
Ca sa intelegem oportunitatea unei noi legi a sponsorizarii si a unui pachet de facilitati fiscale pentru sport, trebuie sa intelegem cum este construit bugetul Romaniei, care este ponderea veniturilor si cheltuielilor anuale.
Din discutiile cu oameni care ne conduc destinele, am desprins doua lucruri importante:
- ,,Nu se poate!’’. Orice incercam sa cerem sau sa facem pentru sport, ne izbim de acelasi raspuns: ,,Nu se poate!’’. Nu se poate pentru ca…nu se poate, iar cei care doresc sa articuleze mai mult decat aceste trei (3) cuvinte, motiveaza dezechilibrul bugetar pe care l-ar produce luarea unor astfel de masuri. In acest sens voi incerca sa demontez aceasta temere, care dupa parerea mea este nejustificata;
- Incapatanarea de a nu face nimic in acest domeniu al sportului dar mai ales superficialitatea cu care noi oamenii de sport ne cerem ,,drepturile’’ si propunem ideile mai mult sau mai putin materializabile.
Redau mai jos structura veniturilor bugetare ( PIB) pentru anii 2012 si 2013.
Valoarea veniturilor bugetare pentru anii 2014 si 2015 si-a pastrat proportiile procentuale dar PIB ul national a crescut de la an la an. Daca ne uitam cu atentie, impozitul pe profit dar si impozitul pe venit, nu au impreuna cat valoarea cotei de TVA, sau contributiile provenite din asigurari.
Ceea ce vreau sa arat este ca procentul de 20% din impozitul pe profit nu ar dezechilibra foarte tare bugetul anual.
Redau mai jos structura cheltuielilor bugetare ale Romaniei pentru anii 2012 si 2013.
Daca analizam cu atentie toate domeniile in care se aloca bani de la bugetul de stat, nu putem sa ignoram bugetul imens alocat asistentei sociale, dupa care urmeaza la mare distanta cheltuielile de personal.
Intelegem, ca suntem o natiune care are grija de semenii nostri aflati temporar in incapacitatea de a se intretine, munci, ingriji si cu acces egal la sistemul de sanatate, avem pensionari de care trebuie sa avem grija si in acest sens, trebuie sa alocam si fonduri financiare.
Totusi intrebarea care persista este: nu am devenit o natiune de asistati social? In loc sa ne gandim cum putem avea noi locuri de munca, platim sume uriase pentru asistenta sociala?
Aratam intr-un material anterior, ca daca am investi 1% din PIB/an in proiectul de reorganizare a sportului romanesc cu baza piramidei in scoala, am crea aproximativ 300.000 de noi locuri de munca si implicit o dezvoltare economica prin subdomeniile economiei care graviteaza in jurul sportului (turism, transport, servicii de alimentatie publica, constructii si alte servicii auxiliare, marketing si media, productie si comert cu echipament sportiv, etc.). Aceasta crestere economica ar conduce in timp la dezvoltarea industriei sportului romanesc, dar mai ales la consolidarea unui sistem national sportiv stabil si capabil sa intoarca in fiecare an PIB ului un procent de 3-5 %. Astfel s-ar efectua transferul sarcinii financiare de pe umerii statului pe cei ai privatului si am inceta sa discutam despre eterna poveste: cea a banului public in sport.
Pentru asta in schimb, avem nevoie de viziune si curaj!
Ponderea cheltuielilor bugetare aferente anilor 2014 si 2015 arata un procent de 30.7% respectiv 31% din PIB alocatii pentru Asistenta Sociala. Chiar nu gasim de unde sa alocam un procent de 1% din PIB sportului romanesc?
Avem conform datelor statistice la 31 decembrie 2015, un numar de peste 600.000 societati comerciale inregistrate ca active in Romania.
Mare parte dintre acestea, nu inregistreaza profit, iar cele care fac profit nu sponsorizeaza!
Daca ne uitam in Top 100 firme 2015 in Romania, avem sume frumoase insemnand profit dar si cifra de afaceri.
Legea sponsorizarii trebuie sustinuta de masuri si facilitati fiscale in domeniul sportului.
In acest sens am formulat impreuna cu deputatul Sorin Iacoban – presedintele Federatiei Romane de Sah, o propunere de modificare legislativă care vizează creearea unui cadru mai atractiv pentru marii agenți economici având ca scop încurajarea sponsorizărilor către mișcarea sportivă din România.
În acest moment, deși de la 1 ianuarie 2016 s-a mărit limita de raportare la cifra de afaceri de la 0,3% la 0,5%, actele de sponsorizare nu au fost suficient încurajate, de vina fiind tocmai această limită, deoarece pragul de 20% din impozitul pe profit datorat, depășește de cele mai multe ori pragul secundar de 0,5% din cifra de afaceri astfel încât, această limită dublă nu rezolvă foarte mult problema inițială.
Actualele prevederi legislative consacrate la art. 25 alin. 4 lit.i) din Codul Fiscal al României nu transformă acest gen de cheltuieli în categoria cheltuielilor deductibile sau deductibile parțial, ele rămânând în categoria cheltuielilor nedeductibile însă naște posibilitatea obținerii unui credit fiscal, atât timp cât operatorii economici care efectuează sponsorizări pot scade din suma datorată ca impozit pe profit valoarea sponsorizată, dacă nu depășește procentul de 20% din totalul obligației de plată, adică a impozitului pe profit.
Pentru a se încuraja efectiv activitatea de sposorizare, s-a ajuns la concluzia că nu mărirea pragului de referință la cifra de afaceri ci eliminarea acestui prag poate transforma dispoziția legală în una atractivă pentru marii operatori economici.
Mai mult considerăm ca oportună modificarea Codului Fiscal al României în sensul trasformării procentului fix de 20 % (cât prevede actuala legislație) într-un procent variabil cuprins între 15% și 30% pe 4 praguri, anume 15%, 20%, 25%, 30%.
Corespunzător fiecărui din acest prag urmează a se mai reduce încă un procent de 2% pentru pragul de 15%, 3 % pentru pragul de 20%, 4 % pentru pragul de 25% și 5 % pentru pragul de 30% din impozitul pe profit rămas a mai fi de plătit autorităților competente.
Modificarea legislativă se impune, deoarece actuala dispoziție legală este total neatractivă, marii operatori economici care își desfășoară activitatea pe teritoriul național preferând să sponsorizeze activități sportive din alte țări, sau sa ,,transfere’’ aceste sume catre ONG uri proprii.
Prin aceste măsuri, mișcarea sportivă din România își va majora consistent bugetul dedicat programului competițional astfel încât nu vom mai putea vorbi în sistem de subfinanțare.
Pragul de 0.5% din cifra de afaceri este o măsură care reduce mult posibilitatea de implicare a companiilor care activeză pe teritoriul țării noastre, fie ele autohtone, cu capital mixt sau străin. Daca ne gandim ca aceasta masura va conduce la un dezechilibru bugetar, sa ne gandim ca de fapt este o investitie in timp pentru sanatatea natiunii si dezvoltarea educatiei prin sport ca parte integranta a eduactiei generale a individului.
Proiectul-de-modificare-a-codului-fiscal-privind-sponsorizare, poate fi consultat aici.
Expunerea-de-motive poate fi consultata aici.
Romania are nevoie de o restructurare din temelii a sistemului national de educatiei fizica si sport si de un pachet legislativ care sa scoata acest sistem din criza profunda in care zace.
V-am mai prezentat anterior multe propuneri care ar putea fi implementate cu o singura conditie: sa existe vointa politica si cineva sa isi asume un proiect national de reorganizare a sistemului.
Solutii sunt, iar daca ne referim la banii investiti in sportul romanesc, acestia sunt atat de putini incat este de mirare ca mai existam. Statul trebuie sa investeasca masiv in sportul scolar si universitar, sa creeze parghii printr-un pachet legislativ, astfel incat in 4-5 ani sa transfere sarcina financiara de pe umerii sai pe umerii privatului.
O lege a sponsorizarii trebuie sa fie atat de atractiva pentru sponsori si sponsorizati incat primii trebuie sa-i caute si sa-i aleaga pe ceilalti. Altfel ,,managerii sportivi” vor ramane vesnici cersetori iar raspunsul privind sponsorizarea, il stiti deja: ,,Ne pare rau…”
,,Sa avem seninatatea de a accepta ceea ce nu poate fi schimbat, curajul de aschimba ceea ce poate fi schimbat si mai ales intelepciunea de a face diferenta intre cele doua posibilitati!” spunea Marcus Aurelius!
Autor: Constantin CALIMAN
- 27
sept. 16
0
Reorganizarea Sportului Romanesc o Necesitate Imediata!
Strategia Nationala pentru Sport a starnit interes si a fost dezbatuta pe data de 22 septembrie la sediul COSR, de catre factori implicati in sport.
Recunosc ca nu am fost prezent, acceptand inca din luna august, invitatia de a participa in aceeasi perioada la o dezbatere pe tema drepturilor angajatilor si angajatorilor in sport de catre UNI Europa si EASE (Asociatia Europeana a Angajatilor in Sport) sub egida Comisiei Europene pentru Sport.
Inteleg ca la dezbatere au fost prezenti, presedinti de federatii si cluburi sportive precum si reprezentanti ai societatii civile si presei sportive. Deasemenea a fost prezent domnul vicepremier Vasile Dancu, interesat de aceasta tema alaturi de doamna ministru Elisabeta Lipa si presedintele interimar COSR domnul Nicu Vlad.
Lansarea in dezbatere publica a Strategiei Nationale pentru Sport a starnit si reactii ale oamenilor de sport, a jurnalistilor sportivi, a oamenilor care iubesc sportul si sunt interesati de problematica sistemului. Parerile sunt impartite, unele pertinente iar altele mai putin.
Reamintesc celor interesati ca am participat la prima si singura sedinta in forma completa a Grupului de Lucru creat in sensul definirii acestul material, am insistat asupra unor aspecte care mi se par capitale pentru a da o forma finala care sa fie de comun agreata de toti factorii beneficiari.
Au fost si sunt inca multe comentarii privind continutul. Cei care nu inteleg nimic, trebuie sa citeasca de mai multe ori. Cei care nu au rabdare sa citeasca cele 76 de pagini, ar trebui sa nu mai emita pareri.
Una din problemele acestui material, este faptul ca nu i s-a anexat acest material: ,,Plan desfășurat de acţiuni, pe termen scurt și mediu, pentru reorganizarea sistemului naţional de educaţie fizică și sport în Romania”.
Acest material este un plan de actiuni, propus de catre umila mea persoana, urmare a problematicii cu care ma confrunt in munca mea zilnica si a experientei mele in managementul sportiv, atat in mediul privat cat si in administratia publica. Acest material, bineinteles ca poate fi imbunatatit, dar este (cred eu) obligatoriu ca o Anexa a Strategiei.
| Măsura | Scop/Ţintă | Cine răspunde | Căi de materializare | Termen limită |
| Elaborarea Strategiei Naţionale pentru Educaţie Fizică şi Sport – pentru perioada 2016-2032, asumată politic şi aprobată de: Parlamentul României Guvernul României | *Stabilirea cadrului general de dezvoltare a sistemului pentru educaţie fizică şi sport şi căile de materializare a strategiei pe o perioada de minim 16 ani; | M.T.S.
M.E.N.C.S. Comitetul Olimpic Sportiv Roman; O.N.G. uri; Parlamentul Romaniei (Comisia de Educatie)
|
1. Comisie mixtă formată din reprezentanti ai M.T.S., C.O.S.R., F.S.S.U., O.N.G.uri;
2. Elaborare a Strategiei; 3. Prezentare a documentului spre dezbatere publică şi Comisiei de Educaţie din Parlamentul României; 4. Asumarea strategiei de către Parlamentul României şi Guvernul României; |
20.08.2016
20.08-20.10.2016 21.10.2016
15.11.2016 |
| Obţinerea procentului de 1% din PIB pentru sport | *Finanţarea suficientă, controlată şi transparentă a sistemului naţional pentru educaţie fizică şi sport;
*Reducerea începand cu anul 2024 a cheltuielilor cu sanatatea, cu aproximativ 4 miliarde de euro/an; *Imbunatatirea starii generale de sanatate a natiunii, controlul indicilor de mortalitate prin promovarea miscarii si a educatiei prin sport ca parte componenta a educatiei generale. |
M.T.S. prin Secretariatul General
M.E.N.C.S. prin Federatia Sportului Scolar si Universitar, Parlamentul Romaniei: Comisia de Educatie; Comitetul Olimpic Sportiv Roman; O.N.G. uri; |
1. Modificare a art. 67 din Legea Educatei Fizice si a Sportului prin care se stabileste ca alocatie bugetara anuala minim 1% din PIB pentru sport;
2. Elaborarea proiectului de buget pentru anul 2017 si solicitarea/stabilirea unui procent de 1% din PIB prin Legea Bugetului de Stat pe 2017 pentru sport;
|
1.12.2016 |
| Clarificarea situatiei Bazelor Sportive | *Repunerea in functiune a bazelor sportive scoase din circuit;
*Asigurarea unui climat de siguranta si continuitate pregatirii sportivilor prin accesul facil la bazele sportive; *Proiect national de acces pe terenurile si salile de sport; |
M.T.S. prin : Registrul National al Bazelor Sportive,
Cu sprijinul M.A.I. precum si in colaborare cu Consiliile Locale si Consiliul General al Municipiului Bucuresti; |
1. Aprobarea unui pachet de masuri care sa determine ca Registrul Bazelor Sportive sa devina functional;
2. Identificarea bazelor sportive si intabularea acestora; 3. Acordarea prin regulament a unei perioade de maxim 6 luni calendaristice tuturor proprietarilor de baze sportive, ca acestea sa fie repuse in circuit si s -a devina functionale; 4. Implementarea unui ,,Regulament de Acces şi Utilizare a Infrastructurii Sportive’’ sub directa supraveghere a instructorilor/monitorilor de activitati sportive; |
31.12.2016 |
| Dezvoltarea Bazei Materiale şi a Infrastructurii | *Modernizarea insfrastructurii sportive şi alinierea României la standardele internaţionale;
*Asigurarea unui cadru propice pentru selecţie si pregătire a sportivilor;
*Asigurarea unui climat de întrecere identic cu cel al sportivilor din alte state cu care România concureaza la nivel internaţional; |
M.T.S.
M.E.N.C.S. M.D.R.A.P. |
1. Stabilirea unui plan national de modernizare a bazelor sportive existente, cu o proiecţie în timp pe o perioada de 4/8/12 ani;
2. Stabilirea unui plan naţional de construire de noi baze sportive: a. Construirea unui numar de 47 de Licee cu Program Sportiv de tip nou; b. Construirea a 1.500 de terenuri multifunctionale de sport (fotbal, rugby) dotate cu pista de atletism pentru localitati din mediul rural din Romania; c. Construirea a 7 noi baze sportive/Centre Olimpice (cate una pentru fiecare viitoare zona administrativa); d. Construirea unei Sali Polivalente cu 25.000 de locuri in mun. Bucuresti si minim alte 7 in tara cu o capacitate intre 5.000-7.000 loc.; e. Construirea a 7 patinoare multifunctionale; f. Construirea unui stadion Complex National care sa cuprinda pe langa o arena de 75.000 de locuri şi toate dotarile specifice întrecerilor atletice; g. Amenajarea a 8 baze sportive pentru sporturi nautice care sa cuprinda si cate o pista olimpica de canotaj; h. Amenajarea a 4 Complexe Naţionale pentru Sporturile de Iarna cu facilitati specifice tuturor disciplinelor sportive de iarna; |
11.09.2016
31.12.2016
2016-2018
2016-2018
2020
2018
2020
2020
2020
2020 |
|
Diversificarea finanţării&alte măsuri de optimizare activitate
|
*Optimizarea activitatii, consolidarea sistemului ca o industrie a sportului;
*Transferul in timp (4-8 ani) a sarcinii financiare de pe umerii statului pe cei ai sistemului privat, dupa consolidarea sistemului; |
M.T.S.
M.E.N.C.S. C.O.S.R. A.N.A.F. |
1. Directionare unui procent de 0,5% din taxele și accizele aplicate la nivel național pentru țigarete, țigări și băuturi alcolice;
2. Introducerea unui procent de 0,5% pe produsele de tip fast food; 3. Introducerea unei taxe de 10% din valoarea de constructie a imobilelor de tip mall/hipermarchet, pentru constituirea Fondului National de Construire si Modernizare Baze Sportive; 4. Introducerea unei taxe procentuale de 3% din cifra de afaceri, care sa fie directionata structurilor sportive cu aprobare ANAF, de catre societatile comerciale de tip hipermarchet, a operatorilor de telefonie mobile si servicii de telecomunicatii si internet; 5. Introducerea unei taxe anuale pentru sport in valoare de echivalentul a 200 euro, pentru fiecare societate comerciala activa inregistrata; 6. Modificarea Legii Sponsorizarii 32/1994 si Legii 227/2015 privind Codului Fiscal, astfel încât sponsorizarea să devină atractivă pentru sponsor şi stimulativă pentru sponsorizat. Cotele de sponsorizare propuse de: – 15% din impozitul pe profit, cu o reducere de 2% pentru diferenta de plata la bugetul de stat; – 20% din impozitul pe profit, cu o reducere de 3% pentru diferenta de plata la bugetul de stat; – 25% din impozitul pe profit, cu o reducere de 4% pentru diferenta de plata la bugetul de stat; – 30% din impozitul pe profit, cu o reducere de 3% pentru diferenta de plata la bugetul de stat; *Limita maxima propusa este nu mai mult de 5% din cifra de afaceri. 7. Cresterea costului standard/elev/student;
8. Modificarea Legii nr.50/1991 actualizată in 2014 in sensul introducerii de conditii de autorizare a constructiilor cu destinatie sportive (aviz de constructive de la utoritatea guvernantă in sport); 9. modificarea articolului 4 din Regulamentul FSSU aprobat prin HG 1201/2011. Finantarea activitatii Asociatiilor Sportive Scolare si Asociatiilor Sportive Universitare; 10. Implementarea ‘’Regulamentului de Organizare si Desfasurare a activitatii in cadrul Asociatiilor Sportive Scolare si Universitare’’;
|
01.01.2017
01.01.2017
01.01.2017
01.01.2017
01.01.2017
01.11.2016
01.01.2017
01.01.2017
01.01.2017
01.10.2016 |
|
Formare profesională.
Contract Unic de Prestari Servici Sportive asimilat ca un Contract de Muncă în Sport
Promovarea Romaniei si a tehnicienilor romani în structurile internaţionale.
|
*Programe de Formare si Perfectionare Profesionala pentru tehnicienii sportivi;
*Contract de Prestari Servici Sportive asimilat ca un Contract de Munca in Sport, cu o fiscalizare redusa la 26% (dupa modelul Ungariei);
*Proiecte de dezvoltare europeana a relatiilor cu statele membre UE pe linie de activitate sportiva. Reprezentarea Romaniei in structurile/forurilor europene
|
M.T.S.
M.E.N.C.S. C.O.S.R. Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale și Persoanelor Vârstnice Ministerul Afecerilor Externe Ministerul Finantelor Publice Ministerul Fondurilor Europene |
1. Programe de formare profesionala si reconversie pentru personalul necesar dezvoltarii activitatilor sportive, pentru sportivii de performanta care abandoneaza activitatea sportiva;
2. Implementarea unui Contract Unic de Prestari Servicii Sportive asimilat ca un Contract de Muncă in Sport, valabil pentru sportivi si deopotriva personalul tehnic care activeaza in domeniul sportului cu o fiscalizare de 26%, dupa modelul implementat de Ungaria;
3. Promovarea Romaniei ca tara in care sportul este politica de stat, a imaginii noastre in Europa si in lume, promovarea turismului sportiv, atragerea de evenimente sportive internationale in organizare, in Romania; 4. Promovarea sportivilor si tehnicienilor romani in board-uri/comisii ale structurilor sportive internationale;
|
Termen imediat
01.11.2016
Termen imediat
Termen imediat |
- 31
aug. 16
0
APNSR si FADERE militeaza impreuna pentru reorganizarea sportului romanesc
Marti, 30 august 2016, am avut placerea de a-l intalni pe domnul Daniel Tecu presedintele FADERE (Federacion de Asociaciones Rumanas en Europa) care are sediul la Madrid, asociatie sub umbrela careia activeaza (fiind afiliate si lucrative) un numar de aproximativ 80 de asociatii ale romanilor stabiliti pe tot mapamondul.
Domnia sa, ne-a vizitat, preocupat fiind de soarta sportului romanesc agreand de comun acord semnarea unui parteneriat intre APNSR (Asociatia Politici Noi ale Sportului in Romania) si FADERE, consimtind totodata sa adere la platforma program a Aliantei Nationale pentru Dezvoltarea Industriei Sportului in Romania.
Suntem onorati de interesul diasporei pentru proiectele derulate de noi si initiativele de reorganizare a sportului romanesc.
Am stabilit impreuna organizarea unui calendar comun astfel incat, romanii din diaspora sa aiba intalniri cu delegatiile sportive care participa la competitiile internationale (sesiuni de comunicari, dezbateri, fotografii si autografe) dar si o implicare mai activa in proiecte transfrontaliere a romanilor din diaspora istorica.
Deasemenea, am stabilit ca este oportuna implicarea romanilor specialisti in sport si care activeaza in alte tari, in procesul de reorganizare a sportului romanesc si consultarea acestora in evenimente de dezbatere si workshop uri.
Viitorul sportului romanesc este in scoala!
- 02
iun. 16
0
Starea de sanatate si indicii de mortalitate in Romania
Bolile de inimă, cancerul şi problemele aparatului digestiv sunt principalele cauze de mortalitate în România (Centrul de Statistică din cadrul Ministerului Sănătăţii).
Cauzele acestor rezultante sunt:
- Sedentarismul şi lipsa educaţiei, alimentaţia haotică, sărăcia şi marginalizarea unor segmente ale populaţiei.
Indicii de mortalitate au crescut în ultimii ani la cote alarmante, surclasând rata natalităţii, astfel încât se înregistrează un deficit continuu demografic natural şi o îmbătrânire a populaţiei.
Cauzele sunt :
- sistemul de sănătate din România este conceput greşit;
- nu sunt optimizate programele de informare şi prevenire a bolilor;
- boala este doar tratată, de multe ori ineficient sau chiar deloc – acolo unde nu sunt condiţii şi nici şanse reale de tratament;
- conceptul de “egalitate de şanse” stabilit prin constituţia României este desuet şi ne-realist, el fiind valabil doar pentru aproximativ 40% din populaţia urbană a ţării;
- se constată o foarte mare rată de abandon ş Cele mai afectate sunt segmentele de populaţie din mediul rural şi populaţia săracă din mediul urban;
- lipsa accesului la informaţie, slabul nivel cultural al populaţiei, corelate cu indiferenţa statului conduc la această stare de fapt;
- numărul medicilor era de 5 ori mai mic în mediul rural decât în mediul urban, înregistrându-se o medie de 188,9 medici/100.000 locuitori, cu o diferenţă majoră între mediul urban (301,4/100.000) şi mediul rural (58,2/100.000);
- în 2010, am avut între 1 – 1,9 medici la 1000 locuitori, iar statistic mai puţin de 15% din personalul medical deservea 44% din populaţia ţării);
- rata natalităţii a scăzut de la 13,6 nou născuţi la 1000 de locuitori în 1990 la 10,2‰ în 2005;
- rata mortalităţii a crescut de la 10,6 decese la 1000 de locuitori în 1990 la 12,1‰ în 2005;
- 25% dintre tinerii români se gândesc la suicid şi 1 din 10 are cel puţin o tentativă concretizată;
- România ocupa în 2015 locul 3 în Europa în ceea ce priveşte obezitatea;
- România ocupă locul 1 în Europa la indicele de mortalitate din cauza cirozei hepatice, având la bază consumul exagerat de alcool. Peste 70% dintre subiecţi sunt din mediul rural. Aproximativ 10% dintre decese sunt cauzate de consumul excesiv de alcool cu implicatii sub toate formele (accidente de munca si rutiere, violenta domestica, boli diverse in special ciroza hepatica);
- Numai 6 persoane din 100 efectuează exerciţii fizice în mod constant (zilnic sau de cel puţin de 2-3 ori săptămânal) în mediul urban;
- Numai 1 persoană la 100 efectuează exerciţii fizice programate într-o lună calendaristică în mediul rural;
Lipsa de activitate fizică conduce la excesul de greutate, favorizează apariţia obezităţii şi a unor afecţiuni cronice precum bolile cardio-vasculare şi diabetul, care afectează calitatea vieţii, pun în pericol viaţa persoanelor şi creează probleme economiei statului şi bugetului alocat sănătăţii.
Cartea albă a Comisiei Europene, în capitolul „Strategie pentru Europa privind problemele de sănătate legate de alimentaţie, excesul de greutate şi obezitate”, subliniază importanţa adoptării de acţiuni pro-active în vederea contracarării declinului înregistrat în privinţa activităţilor fizice.
Ca instrument de sprijinire a activităţilor fizice menite să îmbunătăţească sănătatea cetăţenilor, mişcarea sportivă exercită o influenţă mai importantă decât oricare altă mişcare socială.
Sportul reprezintă o activitate atractivă pentru oameni şi beneficiază de o imagine pozitivă. Cu toate acestea, potenţialul recunoscut al mişcării sportive de sprijinire a activităţilor fizice menite să îmbunătăţească sănătatea nu este folosit pe deplin, de cele mai multe ori, şi, pe de altă parte, el trebuie să fie permanent dezvoltat.
Comisia Europeană recomandă promovarea la nivel ministerial a unei cooperări consolidate între sectoarele sănătăţii, al educaţiei şi al sportului, în vederea definirii şi punerii în aplicare a unor strategii coerente de reducere a incidenţei excesului în greutate, a obezităţii şi a altor riscuri pentru sănătate.
În acest context, UE încurajează statele membre să examineze modul în care promovează conceptul de viaţă activă prin intermediul sistemelor naţionale de educaţie şi de formare, inclusiv prin formarea profesorilor. Organizaţiile sportive sunt încurajate să aibă în vedere potenţialul propriu de promovare a activităţilor fizice menite să îmbunătăţească sănătatea şi să întreprindă acţiuni în acest scop. Se încurajează şi se recomandă facilitarea schimbului de informaţii şi de bune practici, în special cu privire la tineret, cu accent pe nivelul propriu începătorilor.
Consecinţele privind politicile neflexibile si inexistenta unei strategii pe termen mediu si lung în domeniul educaţiei fizice şi a sportului:
- afectarea stării generale de sănătate a naţiunii;
- diminuarea drastică a obişnuinţei de practicare a sportului şi a educaţiei prin sport;
- slabele rezultate sportive în plan internaţional;
- indicele crescut de mortalitate având la bază alimentaţia haotică;
- lipsa efortului fizic verificat/controlat ştiinţific;
- creşterea consumului de droguri şi substanţe interzise;
- creşterea consumului de tutun şi alcool.
- 06
mai 16
0
Strategie
Scopul acestui demers este cel de a construi o Strategie Nationala de Dezvoltare a domeniilor Educatie Fizica, Sport si a Politicilor pentru Tineret in România pentru perioada 2016-2032, de a identifica căile unei dezvoltări continue, a unei organizări şi funcţionări performante, de aplicare corectă a prevederilor legislaţiei europene în vigoare şi de corelare a legislaţiei noastre cu cea a UE în scopul obţinerii următoarelor deziderate majore:
- România – o ţară cu o populaţie sănătoasă şi viguroasă;
- România – o ţară cu o populaţie cu o educaţie şi o capacitate de comunicare interumană exersată inclusiv prin educaţia fizică şi practicarea sportului;
- România – o ţară de excelenţă, vizibilă în lume prin valorile sale sportive de excepţie.
Obiective generale
- îmbunătăţirea stării de sănătate, creşterea nivelului de educaţie, socializarea populaţiei şi prin practicarea educaţiei fizice şi a sportului, ameliorarea potenţialului psiho-biomotric şi intelectual al populaţiei tinere prin dezvoltarea activităţilor de educaţie fizică şcolară şi universitară;
- perfecţionarea organizării şi funcţionării sistemului naţional de educaţie fizică şi sport;
- promovarea valenţelor cultural-educative ale sportului şi educaţiei fizice, a spiritului de toleranţă şi fair-play în societate, promovarea măsurilor de prevenire, de educaţie şi de sancţionare a actelor de dopaj şi violenţă în sport;
- optimizarea activităţilor sportive şcolare şi universitare în cadrul asociaţiilor sportive şcolare şi universitare, precum şi în unităţile de învăţământ în care este organizat învăţământul sportiv integrat şi suplimentar;
- optimizarea activităţilor din cadrul „Programului Naţional Sportul pentru toţi” la nivel naţional, regional şi local;
- dezvoltarea si optimizarea activităţilor din cadrul „Programului Naţional de Promovare a Sportului de Performanţă”;
- dezvoltarea şi finantarea adecvata a „Programului Naţional de Întreţinere a Bazelor Sportive”;
- elaborarea unor programe speciale pentru dezvoltarea activităţilor sportive în mediul rural, în corelaţie cu programele naţionale de dezvoltare rurală;
- optimizarea formarii şi perfecţionarea resurselor umane din domeniul educaţiei fizice şi a sportului;
- creşterea contribuţiei cercetării ştiinţifice şi a medicinii sportive pentru susţinerea şi dezvoltarea domeniului;
- utilizarea eficientă şi transparentă a fondurilor publice alocate finanţării programelor sportive şcolare şi universitare;
- construirea de noi baze sportive şcolare şi universitare şi modernizarea bazelor sportive existente, precum şi construirea unor baze sportive moderne pentru centrele olimpice de pregătire şi pentru loturile naţionale reprezentative, construirea unor complexe sportive de interes naţional – stadioane, bazine de înot, patinoare, săli polivalente;
- dezvoltarea relaţiilor şi schimburilor internaţionale în domeniul educaţiei fizice şi sportului, în concordanţă cu politica externă a Româ
Condiţii generale de aplicare a strategiei
- implicarea societăţii civile, integrarea tuturor membrilor comunităţii locale în acţiunile de promovare a educaţiei prin sport;
- promovarea valorilor democraţiei, integrităţii, spiritului de fair-play, respectului, egalităţii, nediscriminării;
- transparenţă în alocarea fondurilor financiare; participarea cluburilor sportive la licitaţii de programe pentru calendarul anual sportiv;
- stimularea excelenţei în toate sporturile, creşterea numărului de sportivi de înaltă performanţă cu rezultate remarcabile;
- încurajarea parteneriatelor între şcoli, licee, universităţi, consilii locale, asociaţii sportive în vederea dezvoltării sistemului naţional de educaţie fizică şi sport prin modernizarea, construirea şi întreţinerea bazelor sportive, precum şi prin organizarea şi dezvoltarea unor acţiuni/competiţii care să contribuie la îmbunătăţirea stării generale de sănătate şi a promovării performanţei şi spiritului de fair-play;
- extinderea participării copiilor şi tinerilor la activităţile sportive organizate în cadrul sistemului preuniversitar şi universitar, precum şi la acţiunile între comunităţi;
- promovarea tipului de educaţie prin sport, prin promovarea mişcării şi cultivarea gustului pentru participare la competiţie în familie ca mijloc de dezvoltare individuală şi de combaterea a efectelor nocive ale sedentarismului şi lipsei de mişcare, a criminalităţii şi a consumului de substanţe interzise;
- combaterea şi prevenirea dopajului în sport;
- prevenirea şi combaterea violenţei în sport;
- dezvoltarea fenomenului voluntariatului în sport, precum şi a implicării animatorilor în circuitul sportiv;
- afirmarea valorilor etice, a imaginii sportului şi a publicităţii sportive;
Caracteristicilegenerale ale Strategiei în domeniul Educaţiei Fizice şi a Sportului
Strategia în domeniul educaţiei fizice şi a sportului are ca scop responsabilizarea individului şi includerea în cadrul sistemului său valoric referenţial a educaţiei prin sport şi cultivarea mişcării şi a exerciţiilor fizice ca mijloace de dezvoltare psiho-somatică.
Factorii-cheie care vor determina această implicare sunt:
- individul în sine;
- familia ca mediu responsabil şi exemplu în educaţia individuală;
- şcoala ca mediu de iniţiere, formare individuală şi consolidare a cunoştinţelor acumulate;
- structurile sportive cu rol de iniţiere şi formare sportivă;
- comunitatea locală ca mediu de provenienţă şi inoculare a sentimentului de apartenenţă la grup;
- societatea cu toate componentele ei;
- factorul politic – cu rolul de iniţiator, catalizator şi care contribuie alături de statul român la garantarea accesului la educaţie, la dreptul de folosire a infrastructurii şi a bazelor sportive – încurajează educaţia prin sport ca mijloc de dezvoltare, asigură îndeplinirea dezideratelor naţionale în materie de educaţie fizică şi sport.
COMPONENTELE SISTEMULUI ŞI STRATEGIA PROPUSĂ
Concepte generale garantate în UE şi în lume.
Educaţia fizică şi sportul reprezintă drepturi fundamentale ale omului, recunoscute de marile organizaţii internaţionale. În Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (ONU, 1948) se stipulează faptul că orice persoană are dreptul la educaţie, în scopul dezvoltării depline a personalităţii sale.
În Scrisoarea Internaţională privind Educaţia Fizică şi Sportul (UNESCO ,1978) se stabileşte, la articolul 1, că aceste activităţi reprezintă „un drept fundamental al tuturor”, iar exercitarea lor are multiple efecte asupra stării de sănătate şi a dezvoltării personalităţii oamenilor.
În Convenţia asupra Drepturilor Copilului (O.N.U, 1989), în Convenţia Împotriva Discriminării în Educaţie (O.N.U, 1960), în alte tratate şi declaraţii, educaţia fizică şi sportul sunt considerate activităţi prin care se asigură dreptul la educaţie.
În baza experienţei acumulate în cursul Anului European al Educaţiei prin Sport (2004), Comisia Europeană încurajează sprijinirea activităţilor fizice şi sportive prin intermediul diferitelor iniţiative politice, în domeniul educaţiei şi al formării.
În România, conform Legii Educației Naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, învăţământul are ca finalitate formarea personalităţii umane, inclusiv prin „(…) educaţie fizică, educaţie igienico-sanitară şi practicarea sportului”, aspecte întărite prin Legea Educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, care stipulează că acestea reprezintă activităţi de interes naţional, sprijinite de stat. Astfel, „Practicarea educaţiei fizice şi sportului este un drept al persoanei, fără nici o discriminare, garantat de stat, iar autorităţile administrative, instituţiile de învăţământ şi instituţiile sportive au obligaţia de a sprijini educaţia fizică, sportul pentru toţi şi sportul de performanţă şi de a asigura condiţiile de practicare a acestora”.
În consecinţă, există cadrul conceptual şi legal prin care se recunoaşte rolul social al acestor activităţi şi prin care se asigură premisele pentru desfăşurarea lor. Mai rămâne să identificăm şi căile prin care definim organizarea, materializarea conceptelor şi finanţarea acestora.
În cadrul caracterului global al educaţiei, educaţia fizică şi sportul prezintă conţinuturi şi sarcini specifice, cu influenţe de sistem asupra individului, în plan fizic, motric, intelectual, estetic şi moral. În acelaşi timp, educaţia fizică şi sportul pot fi considerate drept forme speciale de educaţie prin fizic, care conduc nu doar la finalităţi biologice, ci şi la îmbunătăţirea unor importante aspecte psihologice şi sociale ale individului şi societăţii.
Educaţia formală şi informală beneficiază de valorile transmise prin educaţie fizică şi sport, cum sunt acumularea de cunoştinţe, motivaţie, aptitudini, dispoziţia de a depune eforturi personale, precum şi de calităţile sociale, cum sunt munca în echipă, solidaritatea, voluntariatul, toleranţa şi fair-play-ul, totul într-un context multicultural.
În ansamblul problematicii educaţiei, caracterizată prin amploare şi diversitate, apare nevoia de a întări legăturile dintre domeniul educaţiei fizice şi sportului şi cadrul educaţiei formale şi informale, ca modalităţi de formare a cetăţenilor, în spiritul noilor provocări ale societăţii, într-o continuă transformare.replica watch review sites
Organizarea şi funcţionarea sistemului
Actanţi principali: Ministerul Tineretului şi Sportului, Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Stiinţifice prin Directia Generală de Învăţământ Preuniversitar si Federaţia Sportului Scolar şi Universitar, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice prin autorităţile locale, Comitetul Olimpic şi Sportiv Roman ca principal partener neguvernamental al Ministerului Tineretului şi Sportului, având rolul armonizării relaţiilor cu structurile sportive recunoscute.
Alte instituţii ale administraţiei publice centrale cu atribuţii în activitatea de educaţie fizică şi sport: Ministerul Economiei Comerţului si Relaţiilor cu Mediul de Afacerii, Ministerul Transporturilor, Ministerul Mediului Apelor si Pădurilor, Ministerul Comunicaţiilor şi pentru Societate Informaţională, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Afacerilor Interne.
Organizarea şi funcţionarea sistemului naţional de educaţie fizică şi sport în România este reglementată prin Legea 69/2000, care prevede că „Educaţia fizică şi sportul sunt activităţi de interes naţional sprijinite de stat.” (Art. 2. – (1)).
Organizarea activităţii de educaţie fizică şi practicării sportului în cadrul învăţământului preuniversitar şi universitar intră în atribuţiile Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Stiinţifice.
În paralel activează asociaţiile sportive şcolare şi universitare, structuri sportive a căror activitate este coordonată de Federaţia Sportului Şcolar si Universitar.
Federaţia Sportul pentru persoane cu handicap gestionează problema activităţilor fizice şi de performanţă pentru persoanele cu nevoi speciale.
Responsabilitatea menţinerii sănătăţii, a recreării şi socializării cetăţenilor este preluată de Federaţia «Sportul pentru toţi», ale cărei programe se asigură din fonduri prevăzute distinct în bugetul de stat. Coordonarea aplicării “Programului Naţional Sportul pentru toţi” se realizează de către Comitetul activităţilor fizice sportive pentru sănătate, educaţie şi recreare, organism consultativ în cadrul Ministerului Tineretului si Sportului.
Sportul de performanţă este organizat de federaţiile sportive naţionale, care stabilesc calendarul competiţional intern şi internaţional al competiţiilor sportive oficiale pe ramuri de sport şi gestionează evidenţa legitimării şi transferarea sportivilor. Programul Naţional de Promovare a Sportului de Performanţă este coordonat de către Ministerul Tineretului şi Sportului prin Direcţiile Judeţene pentru Sport şi Tineret, respectiv Direcţia pentru Sport şi Tineret a Municipiului Bucureşti.cheap fake rolex for sale
Comitetul Sportiv Olimpic Român are atribuţii şi coordonează activitatea Centrelor Olimpice şi a loturilor naţionale olimpice, având o finanţare separată de la bugetul de stat.
Recomandarea comisiei care a contribuit la întocmirea acestei strategii este de a se mentine forma de Minister al Sportului şi Tineretului odată cu:
- consolidarea poziţiei fiecărui departament în parte (sport şi tineret);
- materializarea căilor propuse prin prezentul material la îndeplinirea dezideratelor naţionale;
Nota: Această menţinere ca formă organizatorică la minister de resort ar fi nu numai una firească, dar şi în concordanţă cu recomandările UE şi a organizării din acest punct de vedere în celelalte state membre.rolex replica watches usa
