Category Archives: Sportul pentru toti

Sportul in Romania si organizarea sistemului

Tags : politicisport Romania sport statistica date sport

România nu are o strategie naţională asumata pe termen mediu şi lung în domeniul sportului.

Avem un  Minister al  Tineretului şi Sportului. Transformările din Minister in Agenţie, apoi in Autoritate si revenirea la Minister, tendinţa de a-l defini ca simplu departament subliniază pe de o parte “importanţa” redusă care se acordă fenomenului sportiv, dar mai ales neputinţa sistemului şi lipsa de viziune referitoare la acest important aspect.

Slaba colaborare între:

• cele 74 de federaţii naţionale sportive;
• Comitetul Olimpic Sportiv Român;
• Federaţia Sportului Şcolar si Universitar;

denotă lipsa de experienta si dezorientarea structurile sportive din ţara noastra.

Aveam (conform Raportului de Audit al Performantei Sportive, intocmit de Curtea de Conturi) in 2013 in Romania, 417 organizatii sportive persoane juridice de drept public, din care:

• 276 de structuri/cluburi subordonate administratiei publice centrale, astfel:

• 48 in subordinea MTS;
• 220 in subordinea MENCS (70 Cluburi Sportive Scolare, 89 Licee cu Program Sportiv, 35 Palate ale Copiilor/Cluburi Elevi, 29 Cluburi Sportive Universitare);
• 8 in subordinea altor ministere.

• 141 de structuri/cluburi subordonate administratiei publice locale;
• 69 de structuri sportive societati pe actiuni, persoane juridice;
• 3 843 de structuri/cluburi sportive private.

                           *date extrase din sursa Raport Curte de Conturi 2013

In cadrul federatiilor sportive nationale, regasim:

Sursa: Raport anual INS.    *Procent din total populatie

Numarul mic de sportivi legitimati arata pe de o parte proasta organizare a sistemului si imposibilitatea de a ‘’accesa’’ masa critica,  dar mai ales ineficienta cu care sunt cheltuite bugetele. Numarul de sportivi este intr-un continuu regres. Raportat la numarul de elevi si studenti (aproximativ 3.2 milioane elevi si 0.5 milioane studenti) la celelalte segmente de populatie pana la 19 milioane de locuitori cat are Romania, identificam un procent de 1.3%  din total populatie care sunt sportivi legitimati, ceea ce inseamna foarte putin. Din aceasta cauza, starea generala de sanatate a natiunii se deterioreaza, indicii de mortalitate cresc, bugetele alocate tratarii bolii si nu sanatatii, sunt mari si vor creste alarmant. La baza numarului mic de practicanti/sportivi legitimati regasim si motivul principal pentru care evenimentul sportiv nu mai este un spectacol in sine, arenele sportive sunt goale, serviciile adiacente sunt limitate cantitativ si calitativ, industria sportului in Romania este inexistenta.

In tabelul de mai jos avem cifre defalcate pentru 6 federatii sportive, nu luate intamplator ci avand ca motivatie pretentiile pe care acestea le emit.

Totodata trebuie remarcata, diferenta imensa dintre fotbal si celelalte ramuri sportive. Daca in Romania avem aproximativ ½ din totalul numarului de sportivi legitimati, cifra fiind de aproximativ 120.000, ei bine federatiile de fotbal din Germania, Franta, Anglia, Spania depasesc câteva milioane de legitimati. Tintele statelor europene sunt de 40% populatie activa practicanta de activitati sportive si intre 25-30% sportivi legitimati. Nu intamplator, bugetele acestor state alocate sportului sunt impresionante dar si contributia la PIB este pe masura (in Germania 17% din PIB este dat de industria sportului).

Sursa: Raport anual INS

Pe fondul unor bugete din ce în ce mai mici, politizarea excesivă împreună cu epurarea sistemului au condus la:

• situaţia în care puţinele cadre de specialitate care mai reprezentau un nucleu de profesionişti au plecat sau au fost excluse din sistemul national sportiv;
• crearea, începând cu 1990, a unei mari prăpăstii între sportul şcolar/universitar şi sportul de performanţă (acesta din urmă fiind considerat una din verigile-cheie ale strategiei noastre pentru următorii 16 de ani).

Din păcate pentru perspectiva unei reale evoluţii în bine a situaţiei descrise mai sus, problemele grave ale sportului nu pot fi rezolvate cu amatorismul aşa-zişilor “specialişti” de conjunctură.

În 2004, miniştrii europeni cu portofolii în domeniul sportului au adoptat o ordine de zi prin care sunt definite temele prioritare de discuţie între statele membre cu privire la sport. Aceste teme fac parte integrantă din Carta Albă a Sportului European (Lisabona, 2005) şi ele ar fi trebuit puse pe agenda de zi a Comisiilor din Parlamentul României, urmând ca ulterior să fie iniţiate pachete de legi pentru materializarea lor.

UE recomandă şi stabileşte prin Carta Alba a Sportului modul de cooperare la nivelul Uniunii pe tema sportului între statele membre, dar şi faptul că această cooperare va trebui să se desfăşoare în cadrul unor reuniuni ministeriale informale, precum şi la nivelul administrativ, prin intermediul reuniunilor la care participă directorii responsabili de domeniul sportiv.

Statul român face abstracţie de aceste indicaţii.

Dezbaterea politică pe tema sportului în Europa acordă o importanţă considerabilă aşa-numitului „model sportiv european”. Totodată, urmare a faptului că anumite valori şi tradiţii ale sportului au dreptul de a fi promovate, pe fondul diversităţii şi complexităţii structurilor sportive din ţara noastră, considerăm că este imperios necesară definirea unui sistem stabil şi de lungă durată de organizare a acestuia.

Scopul acestui sistem este de a identifica şi stabili coordonatele organizatorice în baza unui set comun de principii de bună guvernare în sport precum transparenţa, democraţia, responsabilitatea şi reprezentarea factorilor implicaţi (asociaţii, federaţii, sportivi, cluburi, ligi, suporteri etc.).

Luând ca exemplu oraşul Bucureşti, oraşul cu cel mai mare buget administrativ din ţară, am avut în 2015:

• 638 de secţii (cluburi sportive);
• 4597 de sportivi legitimaţi (în 1995, numărul acestora era de 45.958);
• 233 de antrenori;
• 835 de instructori;
• 1044 de arbitri.

Regresul suferit la numărul de sportivi legitimaţi are următoarele cauze:

• lipsa programelor de educaţie privind promovarea mişcării şi a sportului cu beneficiile sale;
• lipsa programelor de alimentaţie sănătoasă cu avantajele ei;
• lipsa programelor de promovare a naturii şi a îngrijirii spaţiilor verzi ca zone urbane speciale absolut necesare dezvoltării sportului şi agrementului în Capitală;
• efectele nocive ale sedentarismului, ale consumului de alcool şi a substanţelor interzise etc.;
• existenţa unor baze sportive din ce în ce mai puţine ca număr şi neîngrijite;
• alocarea unui număr foarte mic de ore de educaţie fizică şi sport în programa şcolară;
• inexistenţa unui Liceu cu Program Sportiv la nivel de fiecare Sector administrative al municipiului Bucuresti cu o populatie de aproximativ 2 milioane de locuitori, ci doar a unor clase pe disciplina sportiva sau clase-mozaic in unele licee şi a 7 Cluburi Sportive Şcolare, a căror infrastructură este într-o precara si insuficienta şi care au o finanţare aproape de limita subzistenţei;
• existenţa unui număr tot mai mic de cadre didactice bine pregătite profesional şi dedicate;
• slaba, aproape inexistenta finanţare în sport;
• lipsa motivatiei atat din partea cadrelor didactice si a tehnicienilor dar si din partea elevilor/studentilor care nu se regasesc intr-un sistem in care educatia fizica si sportul nu au un statut important ca o componenta a educatiei generale, nu este un sistem competitiv care sa imbunatateasca un portofoliu cerut intr-o treapta educationala superioara;

Dezvoltarea unei industrii a sportului in Romania ar trebui sa devina dezideratul tuturor actantilor principali dar si a domeniilor din economia romaneasca care se uita cu neputinta spre sportul romanesc: turism, transporturi, alimentatie, servicii bancare, asigurari si brokeraj, echipament sportiv (productie si comert), farmaceutice si aparatura medicala, ticketing, marketing sportiv si publicitate, media, etc.

Masa critica o reprezinta in special cei aproape 4 milioane de elevi si studenti care ar trebui sa practice in mod continuu si sustinut o ramura sportiva. Din randul acestora ar trebui  selectionati performerii, cei care ne vor reprezenta in competitiile internationale dar mai ales cei care vor deveni actorii principali ai spectacolului sportiv in fiecare saptamana.

Infiintarea Confederatiei Patronatelor din Industria Sportului in Romania va prinde contur in data de 7 iulie 2016 la Bucuresti.

Multumim pe aceasta cale celor care inteleg importanta acestui demers si sunt alaturi de miscarea sportiva; federatii sindicale, federatii patronale, companii dar mai ales oameni care iubesc sportul.